România dispune de 21 de platforme de chirurgie robotică Da Vinci, cele mai multe aparținând spitalelor private. Motivul pentru care în sistemul privat există mai multe astfel de aparate este generat de faptul că rețelele private sunt dispuse să investească bani pentru a îmbunătăți calitatea actului medical oferit pacienților.
„Dacă ne uităm pe cifrele care ne arată unde sunt cele 21 de platforme de care spuneam, 18 în sistemul privat și 3 în sistemul public, o să vedem că mai mult de 70% se găsesc în spitale care aparțin de anumite de rețele de sănătate. Rețeaua are puterea să investească în sănătate, are puterea să întoarcă înapoi comunităților ceea ce privesc la rândul lor și fac niște investiții care la final nu aduc un profit mare, dar aceasta este menirea rețelei de a da comunităților posibilitatea de a da cel mai înalt tratament” a explicat, la „Sistemul Medikal”, dr. Decebal Fodor, medic specialist chirurgie, Doctor în Științe Medicale.
Costurile de întreținere ale roboților Da Vinci
Pe lângă achiziția în sine, platformele Da Vinci generează costuri și pentru ustensilele necesare efectuării intervențiilor chirurgicale. Iar banii de achiziție pentru aceste agregate nu sunt deloc puțini.
„Un robot Da Vinci costă mult, e undeva la 2 milioane de euro doar platforma, iar ulterior, toate consumabilele pe care le folosim sunt și ele costisitoare. Chirurgia robotică, spre deosebire de cea laparoscopică, instrumentele pe care noi le folosim în chirurgia robotică, chiar dacă nu sunt de unică folosință, au o anumită durată de viață și nu mai pot folosite mai mult timp. Pe când instrumentele de chirurgie laparoscopică ele pot fi resterilizate și de aici cresc și costurile aferente intervențiilor chirurgicale cu această platformă” a mai spus dr. Decebal Fodor, medic specialist chirurgie, Doctor în Științe Medicale.
