Din perspectivă psihologică, interesul tot mai mare al copiilor și adolescenților pentru rețelele sociale și lumea virtuală este generat de faptul că adulții, preocupați de alte probleme, tratează cu indiferență nevoile celor mici. Astfel, aceștia ajung să transforme internetul în cel mai bun prieten.
„Noi condamnăm această lume virtuală, dar această lume și-a găsit locul pentru că era locul gol. Noi am fost cei care am dispărut din lumea și din proximitatea copiilor, din motive economice, sociale, profesionale, din nevoia de a compensa generația anterioară. Și-am uitat să creștem copil. Nu degeaba se spune că pentru a crește un copil ai nevoie de un trib, nu de o rețea de internet. Unde este tribul?” a explicat, la „Sistemul Medikal”, Yolanda Crețescu, psiholog clinician și psihoterapeut adlerian, președintele Asociației „Happy Minds”.
Realitatea din ecrane, realitatea copiilor noștri
Din cauza expunerii la mediul virtual, copiii au o percepție eronată asupra realității în care trăiesc. Ei consideră că ceea ce văd pe ecran este, de fapt, realitate, dar situația este cu totul alta.
„Și substanțele și internetul și cyber-bullying-ul sunt lumi care au fost facilitate de noi. Ne place sau nu ne place, noi trebuie să ne asumăm acest lucru. Câți dintre noi nu vedem în parc, la restaurant, atunci când mergem în vizită, copii foarte mici care stau în fața ecranelor. Și atunci dacă universul și percepția realității pentru un copil mic se întâmplă prin acest ecran, percepțiile lui despre lumea socială reală pentru noi, devin nereale pentru el” a mai spus Yolanda Crețescu, psiholog clinician și psihoterapeut adlerian, președintele Asociației „Happy Minds”.
