Conceptul de îngrijire a bolnavilor arşi presupune în prezent un serviciu cu relativ puţine paturi, între 5 şi 10, care reprezintă o structură sanitară independentă, cu personal specific, dedicat şi cu echipamente absolut specifice şi extrem de costisitoare, a declarat prof. dr. Ioan Lascăr, şeful Departamentului de Arşi şi Chirurgie Reparatorie al Spitalului Floreasca.
‘Toate derivă din faptul că pacientul ars grav este considerat la ora actuală cel mai complex şi mai costisitor tip de pacient, pentru că tipul de evoluţie generat de particularităţile bolii presupune monitorizarea permanentă a evoluţiei pacientului, întrucât orice tipuri de complicaţii majore sunt posibile în orice moment al evoluţiei acestuia’, a explicat prof. dr. Ioan Lascăr.
El a adăugat că prezenţa acestor complicaţii majore presupune intervenţia imediată a specialiştilor din domeniu respectiv.
‘Asta face ca vechiul concept de îngrijire a bolnavilor arşi în spitale monodisciplinare să fie considerat depăşit la ora actuală, pentru că îngrijirea acestor bolnavi presupune îngrijirea în astfel de unităţi dedicate, în structuri sanitare complexe, având profilul unor spitale multidisciplinare. Acelaşi tip de unitate pe care noi l-am construit aici, dar nu este încă dotat’, a spus specialistul.
Comisia de specialitate din Ministerul Sănătăţii a gândit, în ideea asigurării îngrijirii bolnavilor arşi, înfiinţarea la nivelul întregii ţări a aproximativ opt, maximum zece astfel de unităţi, repartizate simetric în teritoriu, care pot să acorde asistenţă calificată, în timp util, a afirmat prof. dr. Ioan Lascăr.
Potrivit acestuia, la Spitalul Floreasca este construcţia, dar nu este dotarea. ‘Este păcat să nu putem acorda maximum de şanse acestor pacienţi. Ei nu sunt neglijaţi în acest moment, pentru cazurile de acum am sacrificat nişte paturi de la Terapie Intensivă (…). Într-o unitate de arşi, însă, fiecare bolnav este internat într-un salon separat. Unitatea este proiectată pentru şase paturi’, a punctat prof. Lascăr.
El a subliniat că începerea tratamentului de specialitate în primele opt ore este un element care influenţează semnificativ, dramatic chiar prognosticul bolnavilor.
‘În cazul pacienţilor cu arsuri foarte grave şi patul în care este instalat este specific. Se numeşte pat cu aer fluidizat şi preţul unui astfel de pat este mai mare decât al unei maşini de lux. Dar lângă pat trebuie să fie nenumărate echipamente, monitoare, respiratoare, zeci de injectomate, monitorizarea centrală, în permanenţă pacienţii trebuie monitorizaţi la nivelul tuturor parametrilor biologici datorită complexităţii’, a arătat prof. dr. Lascăr.
El a menţionat că în România un astfel de pacient costă zilnic în jur de două – trei mii de euro.
Referindu-se la tratamentul acestui tip de bolnavi, prof. dr. Lascăr a spus că acesta a fost revoluţionat în ultimii 10-15 ani.
‘Abordarea se face extrem de agresiv, adică leziunea de arsură care reprezintă un volum de ţesut mort este de fapt acel element care stă la baza accelerării şi amplificării fenomenelor generale şi a numeroaselor complicaţii ce pot greva evoluţia unui astfel de pacient. Şi atunci tratamentul modern al arşilor vizează că, după compensarea constantelor generale, putem transforma acest bolnav dintr-un bolnav ars cu evoluţie specifică într-un bolnav care are o lipsă de ţesuturi, asemănător victimei unui accident de circulaţie la care lipsesc nişte ţesuturi. Îndepărtăm acest volum de ţesuturi care este mort şi, practic, şuntăm evoluţia specifică bolnavului ars grav şi-l transformăm într-un bolnav asemănător unui politraumatism, dar care are altfel de evoluţie, mai controlabil din punct de vedere al mijloacelor terapeutice de care dispunem la ora actuală. Şi atunci, în foarte scurt timp îl putem acoperi cu transplant, într-o primă etapă, dacă suprafaţa este mare, cu ţesut de la donator sau cu substituenţi de piele. Vindecarea este mai rapidă’, a explicat prof. dr. Ioan Lascăr.
