Terapia antivirală actuală împotriva hepatitei C este eficientă

Hepatitele virale afectează în continuare un număr mare de persoane, însă există terapii noi care pot duce la vindecare. a declarat într-un interviu acordat AGERPRES dr. Adriana Moţoc de la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale ”Victor Babeş’.

”Prevalenţa la hepatită B este medie, între 5% şi 7%, şi aproape de 4% pentru infecţia cu virusul C”, a afirmat dr. Adriana Moţoc.

Aceasta a făcut referire şi la virusul D sau Delta, mai puţin cunoscut cadrelor medicale sau populaţiei, şi a atras atenţia că o asociere B cu D este foarte periculoasă pentru că poate duce la ciroză şi chiar la cancer hepatic.

Ea a mai spus că viitorul în cazul tratării hepatitei C îl reprezintă terapia fără interferon, mai ales pentru pacienţii care sunt într-un stadiu avansat de boală, au boli asociate.

Dr. Moţoc a arătat că scoaterea de pe lista de gratuitate a eritropoetinei pentru pacienţii cu hepatite face ca o parte dintre aceştia, din cauza anemiei, să facă transfuzii, iar alţii ajung să abandoneze tratamentul.

Medicul a atras atenţia asupra consumatorilor de droguri care au hepatită cu virus C, susţinând că, în ţara noastră, problema utilizării drogurilor – heroină şi etnobotanice – mai ales în oraşele mari, este din ce în ce mai acută.

AGERPRES: Despre câte tipuri de hepatite vorbim?

Dr. Adriana Moţoc: Vorbim de hepatitele A, B, C, D, E. Hepatitele A şi E se transmit pe cale digestivă şi sunt boli autolimitate, adică se vindecă fără să lase urmări. În general nu sunt forme severe, doar dacă evoluează la pacienţi deja trataţi. Aceste două tipuri pot fi prevenite prin vaccin.

Hepatitele B, C şi D pun probleme deosebite pentru că ele se pot croniciza şi pot duce la complicaţii, ciroză şi cancer hepatic. Acestea pot exista separat sau pot coexista, adică un pacient poate să aibă mai multe tipuri de infecţii, B, C, D. Poţi să le ai pe toate trei.

Multă lume crede că dacă ai un fel de hepatită nu poţi să mai ai şi alte forme. Sunt viruşi separaţi, doar că virusul D sau Delta trăieşte în asociere numai cu virusul B, asta este important şi pentru prevenţie. Dacă previi hepatita B, implicit poţi preveni şi instalarea hepatitei D.

AGERPRES: Care sunt căile de transmitere?

Dr. Adriana Moţoc: Hepatita C se transmite în principal prin sânge, deci sângele este principalul vector, mai rar pe cale sexuală şi rar de la mamă la copil. Transmiterea sexuală şi cea materno-fetală există în proporţie de 6% – 8%. Avem foarte multe cupluri stabile în care un partener are hepatită C şi trăiesc de o viaţă împreună, iar celălalt partener nu are hepatită C.

Hepatita B se transmite prin contactul cu sânge contaminat, dar se transmite mult mai uşor pe cale sexuală, de câteva ori mai uşor decât virusul HIV/SIDA, şi se transmite de la mamă la copil, dacă nu se iau măsuri speciale.

Hepatita D sau Delta, care apare numai în asociere cu hepatita B, se transmite pe aceleaşi căi ca şi hepatita B. Poate fi luată odată cu hepatita B sau pe parcursul vieţii, pacientul cu hepatită B poate face o coinfecţie.

Insist asupra acestui virus D pentru că aproximativ 10%, poate mai mult, au coinfecţii B cu D. Un studiu realizat la Institutul Clinic Fundeni a arătat că procentul de coinfecţie este mai mare, ajunge la 30%. Acest virus se întâlneşte în România şi Turcia. Virusul Delta nu este cunoscut de către cadrele medicale şi nici populaţia nu a prea a auzit de acest virus D. Ce este mai important este că e vorba de o asociere B cu D foarte periculoasă, poate să ducă la ciroză
şi produce frecvent cancer hepatic. Din cazurile noastre de cancer cele mai multe erau coinfecţie, el este şi mai dificil de tratat, răspunde numai la interferon, şi mult mai greu de urmărit, pentru că metodele de măsurare a viremiei nu sunt cuantificate, e greu de monitorizat.

Este foarte importantă vaccinarea împotriva virusului B. Vaccinarea împotriva virusului B dă o protecţie de 95%, pe termen lung, poate chiar pe toată viaţa. Este păcat că nu se încearcă vaccinarea a cât mai multor persoane. Statul a făcut efortul să vaccineze din 1995 şi până azi gratuit şi obligatoriu copiii mici. Acest vaccin nu previne îmbolnăvirea dacă mama este purtătoare de virus B, mai trebuie făcut şi altceva pe lângă vaccinare. Mai are un dezavantaj. Fiind administrat vaccinul la o vârstă foarte mică s-ar putea să nu creeze destui anticorpi, să protejeze foarte bine. Dacă un copil a fost vaccinat la naştere nu este obligatoriu să fie protejat toată viaţa împotriva acestei boli. Trebuie monitorizată imunitatea şi eventual făcut un rapel care să reamintească sistemului imunitar să creeze anticorpi împotriva virusului de tip B. Prevenind hepatita B, prevenim şi hepatita D.

Pentru hepatita C deocamdată nu există un vaccin aprobat în lume. Se pare că s-ar fi descoperit dacă nu mă înşel în Canada, un vaccin, care creează imunitate, nu te îmbolnăveşti dacă te contaminezi, dar încă nu a trecut de toate etapele de studiu.

AGERPRES: Ce se întâmplă dacă o persoană s-a contaminat?

Dr. Adriana Moţoc: Dacă te contaminezi cu virus hepatic B, te poţi vindeca. Şansa de vindecare pentru persoanele infectate cu virusul B este foarte mare, din fericire.

AGERPRES: Se poate vindeca de la sine?

Dr. Adriana Moţoc: Mai mult de trei sferturi din pacienţi, până la 80%, se vindecă spontan, pierd virusul şi capătă anticorpi şi imunitate, protejează mai târziu la un nou contact, nu mai fac boala a doua oară.

Aici e o mică discuţie vizavi de mai multe tulpini, poţi face infecţii cu o altă tulpină decât cea pentru care ai anticorpi. În România, cele mai frecvente tulpini sunt virusul B, tulpina D şi mai rar tulpina A şi uneori infecţii cu două tulpini la acelaşi pacient.

Rezultatele în tratamentul cu interferon sunt mai mici pentru că avem acest genotip mai rezistent la interferon. Cei mai mulţi pacienţi se vindecă, dar există un procent de 10% – 15% care nu se vindecă. Răspândirea genotipurilor de virus B nu este la fel în toată lume, ea diferă.

AGERPRES: Cum se diagnostichează?

Dr. Adriana Moţoc: Diagnosticul se pune prin determinarea markerilor. Este o infecţie care poate fi mai activă sau mai puţin activă la diferite persoane sau pe parcursul vieţii.

Din acest motiv refuz să accept termenul de purtător sănătos. Infecţia trebuie monitorizată, pentru că şi aceşti purtători aparent sănătoşi pot să facă un cancer hepatic. Ei trebuie monitorizaţi la 6 -12 luni. Infecţia cu virusul hepatitei B cronică se vindecă spontan 1% – 2% pe an, se vindecă foarte rar cu medicamente sub formă de tablete, în procent de 3% – 5% şi 10% – 12% cu interferon, poate la noi o rată chiar mai mică din cauza genotipului D.

Pacienţii cu virus hepatic B pozitiv trebuie îndrumaţi la specialist, în funcţie de prima evaluare complexă se face un plan de monitorizare şi uneori se recomandă terapie antivirală. Transaminazele nu mai reprezintă un criteriu absolut pentru terapie. Nu se tratează numai pacienţii cu transaminaze mari sau foarte mari, ci şi cei cu transaminaze normale.

Pacienţii trebuie să aibă o dietă sănătoasă fără însă a o absolutiza, cum fac mulţi oameni care consideră că este suficient să ţină regim alimentar, să bea ceaiuri din plante şi să ia hepatoprotectoare. Aceste măsuri generale nu îi feresc de riscuri, pot face complicaţii, ciroză sau cancer. Boala trebuie monitorizată la specialist, nu la medicul de familie. Tratamentul de specialitate constă fie din interferon, fie din tablete antivirale. Fiecare dintre aceste două opţiuni terapeutice are avantaje şi dezavantaje. Ţinta lor este stabilizarea bolii hepatice.

AGERPRES: Care este situaţia în cazul hepatitei C?

Dr. Adriana Moţoc: În cazul hepatitei C, din păcate, imunitatea face o treabă mult mai slabă, adică din cei cu virusul hepatitic C numai 20% se vindecă spontan, ei vor avea anticorpi antivirus C prezenţi toată viaţa, dar nu vom găsi particule virale în sânge la mai multe determinări şi transaminazele vor fi normale. Aceşti oameni se consideră vindecaţi spontan.

Un procent de 80% rămân cu infecţie cronică. Cu cât infecţia se produce mai târziu cu atât ea este mai activă şi mai agresivă. Ea va sta tăcută fără simptome şi chiar fără să modifice analizele uzuale zeci de ani. Totuşi, o parte din purtătorii de hepatită cronică cu virusul hepatitei C fac o boală de ficat severă sau alte complicaţii. Ciroza hepatică apare la până la 40% dintre pacienţii cu infecţie cronică după 20-30-40 de ani de evoluţie, timp în care pot să aibă toate analizele normale, să nu aibă niciun simptom şi din păcate, nu rare, avem situaţii în care prima prezentare la specialist este a unui pacient cu ciroză, asimptomatic, dar greu de tratat.

Ca şi hepatita B, hepatita C se poate manifesta prin alte simptome care nu ţin de ficat, foarte des vin pacienţi de la dermatologie, avem manifestări cutanate, foarte des vin de la diabet, cu tulburări în metabolismul glucidelor, foarte des vin pacienţi cu tulburări endocrine, cu tiroidite, depresia psihică face parte aproape din tabloul oricărui pacient cu infecţie cronică cu virus C, de obicei fiind subapreciată.

Deseori ne întâlnim cu tiroidite, hipo sau hipertiroidie, care nu este diagnosticată şi poate pune probleme în timpul terapiei cu interferon. Partea bună în această infecţie cu virusul C este că terapia poate duce la vindecare. Noi facem terapie cu interferon din 1997 şi jumătate dintre pacienţii trataţi sunt astăzi vindecaţi. Unul din doi pacienţi pleacă după şase luni vindecat, după terapia antivirală.

Terapia antivirală actuală împotriva hepatitei C este eficientă. Eficienţa actuală fiind în jur de 50%, ea creşte pentru terapiile nou aprobate în lume, tripla terapie, la 70% – 80% chiar 90% dintre cazuri. Acest tip de terapie este însă de trei ori mai scumpă decât dubla terapie, are reacţii adverse cumulative, a celor trei medicamente pe care le folosim, este mai greu tolerată, şi trebuie mânuită cu atenţie, iar pacienţii foarte bine monitorizaţi, pentru a avea şanse de succes.

AGERPRES: Tripla terapie este decontată de CNAS?

Dr. Adriana Moţoc: Sunt ţări în care este decontată de Casă. În România această terapie triplă ar putea fi salvatoare pentru pacienţii care nu au răspuns la terapia standard şi care au fibroză severă, nu au timp să aştepte intrarea pe piaţă a unei terapii ieftine, mai puţin agresive, care înseamnă de la anul 2015 în sus. Pentru unii pacienţi poate că ar fi imperios necesar să se înscrie în această terapie.

În România acest tip de terapie a fost acordat unor bolnavi într-un program compasional pentru pacienţii cu fibroză severă. Programul este în derulare. Pentru pacienţii care nu au fost niciodată trataţi terapia standard poate fi eficientă, dacă omul răspunde repede până la trei luni, îşi negativează viremia probabil că va avea succes numai cu două medicamente.

Şi medicii şi pacienţii aşteptăm cu interes terapii fără interferon, care există. Sunt studii care s-au desfăşurat inclusiv în clinica noastră, cu trei pastile antivirale, numai tablete, şi care au dat rezultate chiar după o terapie de scurtă durată. Cunosc un pacient care după patru luni cu astfel de tablete la un an de zile este cu viremie nedetectabilă. Probabil viitorul va fi al acestor terapii fără interferon, mai ales pentru pacienţii care sunt într-un stadiu avansat de boală, au boli asociate.

Pentru hepatita Delta singura terapie acceptată în lume este cu interferon, cu rezultate modeste, de stabilizare să spunem pe moment a bolii şi ameliorare a fibrozei. Poate că terapiile combinate vor fi soluţia.

Sursa: AGERPRES