Un raport al Spitalului pentru copii Ann & Robert H. Lurie din Chicago arată că sugarii sub 90 de zile care au fost testați pozitiv pentru COVID-19 tind să fie bine, cu o implicare respiratorie mică sau deloc. Febra s-a dovedit adesea a fi principalul sau singurul simptom. Constatările au fost publicate în The Journal of Pediatrics.
“Deși există date limitate despre sugarii cu COVID-19 din Statele Unite, descoperirile noastre sugerează că acești bebeluși au în mare parte o boală ușoară și pot să nu prezinte un risc mai mare de boală severă, așa cum se raportase inițial din China”, spune autorul principal Leena B. Mithal, expert în boli infecțioase pediatrice de la copiii și profesor asistent de pediatrie la Facultatea de Medicină din Universitatea Northwestern. “Cei mai mulți sugari din studiul nostru au avut febră, ceea ce sugerează că pentru bebeluși COVID-19 poate fi o cauză importantă, în special într-o zonă cu transmitere comunitară. Cu toate acestea, evaluarea pentru infecția bacteriană la sugarii mici cu febră rămâne importantă ”.
Studiul a inclus 18 sugari, niciunul cu antecedente medicale semnificative. Din 50 la sută dintre bebelușii internați, niciunul nu a avut nevoie de oxigen, suport respirator sau terapie intensivă. Indicațiile pentru internare au fost în principal pentru observația clinică, monitorizarea toleranței la hrănire și eliminarea infecției bacteriene cu antibiotice intravenoase la sugari mai mici de 60 de zile. Dintre sugarii internați la spital, șase din nouă aveau simptome gastrointestinale (GI) (hrănire slabă, vărsături și diaree). Simptomele de tuse și congestie ale tractului respirator superior au precedat debutul simptomelor GI. De asemenea, sugarii mici au avut încărcături virale ridicate în probele nazale, în ciuda unor boli clinice ușoare.
“Nu este clar dacă sugarii mici cu febră și un test pozitiv pentru SARS-CoV2 necesită internare în spital”, spune Dr. Mithal. „Decizia de internare la spital se bazează pe vârstă, necesitatea tratamentului preventiv al infecției bacteriene, evaluarea clinică și toleranța la hrănire”.
