Pe primul loc ca afectare din punctul de vedere psihologic se află stresul la locul de muncă, suprasolicitarea care se soldează în plan psihologic cu o serie întreagă de manifestări, a subliniat joi, într-o conferinţă de presă, prof. dr. Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România (CPR).
El a punctat că aceste manifestări pornesc de la senzaţia de diminuare a energiei şi a resurselor şi capacităţii de muncă, depresie, neîncredere în sine, conflicte, creşterea nivelului de agresivitate. O altă problemă este cea legată de hărţuirea la locul de muncă, pentru că nu sunt reglementări clare în România.
‘Nu avem o lege foarte clară în România, aşa cum este în alte ţări şi nici un ajutor bun pe care să-l acordăm acestor persoane. Astfel de probleme ar putea să se soldeze cu consiliere, cu servicii psihologice de consiliere ar putea să se rezolve mai uşor problemele’, a susţinut prof. dr. Mihai Aniţei.
Referitor la hărţuirea la locul de muncă, acesta a reliefat că nu este vorba de hărţuirea sexuală, ci, mai ales, de cea exercitată de persoane care deţin o funcţie de autoritate şi care şi-o pot exercita pe această cale.
‘Este nevoia de a-ţi exercita puterea, de a arăta că eşti mai puternic, că eşti într-o poziţie superioară şi ceilalţi trebuie să se supună, să fie obedienţi în totalitate. Sunt multe persoane care în momentul în care ajung într-o funcţie îşi pierd pur şi simplu uzul raţiunii. Nu vă puteţi imagina ceea ce se poate întâmpla în anumite instituţii. Este foarte uşor în ziua de astăzi să pui microfoane, camere, să supraveghezi angajaţii’, a afirmat preşedintele Colegiului Psihologilor.
Potrivit acestuia, se înmulţesc cazurile de cădere psihică a salariaţilor, pentru că nu mai fac faţă acestor ‘presiuni teribile’.
Niciun comentariu
Am vazut acel interviu pe un post de televiziune.
Limbajul utilizat de domnul profesor este unul mai mult decat accesibil, e chiar popular si de inteles ca l-a folosit; pentru tot romanul. Imi exprim opinia ca ar fi fost poate mai bine, in cazul in care domnia sa dorea sa obtina un efect mai puternic din partea profesionistilor si al politicienilor (ultimii avand forta de decizie), sa foloseasca cuvinte cu incarcatura semantica mai precisa, intr-un context explicativ mai larg; bio-psiho-social.
Exprimarea „Caderile psihice” seamana cu ceeace vad si aud eu aproape zilnic in practica mea psihiatrica de la inceputul anilor 80′. Este identica cu „caderea de calciu”. Cauza a tuturor relelor psiho-somatice. Pseudo explicatie psihofiziologica. Sursa de iatrogenizare, de consum inutil de energii, de bani si de timp. O falsa rezolvare; o „deplasare” in termeni psihodinamici. In fond, declinul moral al societatii cu tot ceeace inseamna trauma psihica, abuzul, violenta de limbaj si de comportament, pleaca in prezent de la utopia societatii de consum. De la fetisizarea „pietii” ca instrument de reglare economica si comunitara. La fel cum acum 60 de ani se fetisiza „comunizarea”. Pretexte, pentru betia de putere in sens adlerian. Consilierea psihologica poate ca este uneori buna, dar ea ar fi mai utila tortionarului decat victimei. Degeaba consiliem pe cel suferind daca psihopatul antisocial cultivat de acest sistem „valoric”… continua sa persevereze nezdruncinat si nesanctionat social in comportamentele sale sadice si/sau narcisice… Care ar fi solutia politica actuala la aceasta ecuatie cu rezultat indeterminat, una mereu si mereu pusa in discutie de-a lungul istoriei umanitatii?… Sa fie numai una personala, consilierea? Am mari dubii ca este posibil un asemenea proiect. Umar la umar in suferinta si in rezolvarea acesteia: un psiholog un consiliat, pare tot o utopie.