Pe măsură ce criza COVID-19 devine mai acută, în România, devine evident și că sistemul sanitar începe să dea rateuri exact în zonele în care se pune o presiune mai mare pe el. În fiecare zi, autoritățile anunță înăsprirea sancțiunilor pentru cei care nu respectă izolarea sau carantină, dar amână analizarea unor situații care vor genera mari probleme, în perioada următoare.
Testarea personalului medical este una dintre vulnerabilitățile actuale ale sistemului sanitar, dar nu e singura. Din toate județele, pacienții suspecți de a fi infectați cu SARS-CoV-19 dau mesaje că rezultatele testelor întârzie nejustificat de mult. În Ialomița, județ din care probele sunt trimise la laboratorul Institutului ”Matei Balș”, rezultatele ajung la pacient și la medicul curant, la interval de 3-4 zile. La Buzău, pot fi și mai multe zile, dacă intervine și week-end-ul. Undeva, pe lanțul spital-laborator-DSP-spital, lucrurile se pierd. Cu riscuri dintre cele mai mari, aici incluzând și posibilitatea ca pacientul să fi decedat, între timp.
Ce se întâmplă, însă, în lipsa rezultatului unui test? Protocolul unitar privind tratamentul pacienților cu COVID-19, elaborat de Ministerul Sănătății, spune că, dacă pacientul nu are simptome este tratat cu paracetamol ( o evoluție, totuși, de la celebra ciorbiță). La fel se procedează și în cazul simptomatologiei moderate, cu excepția pacienților cu factori de risc (afecțiuni pulmonare, caradiace, diabet, etc) care pot beneficia de tratament cu Kaletra sau de schema de tratament cu hidroxiclorochină. Abia de la formele medii de boală, cu instalarea pneumoniei, tratamentul prevede asocieri de medicamente. Dar, în absența confirmării infecției, pacientul nu este neapărat sub supravegherea unui infecționist care să știe să intervină când ceva nu funcționează în schema terapeutică. Stă mărturie declarația unui bolnav internat la Arad care declara luni seara, la o televiziune centrală, că starea i s-a agravat în decursul celor două zile de week-end și niciun medic nu l-a văzut, cu atât mai puțin să i se înlocuiască ceva în schema de tratament. Pacientul era, desigur, în așteptarea rezultatului testului pentru SARS-CoV-2.
Analiza acestei probleme trebuie făcută urgent. Ministerul Sănătății, prin specialiștii săi, are la dispoziție propria statistică a deceselor provocate de COVID-19. De la decesul cu numărul 20 încolo, adică exact din momentul în care în România a apărut transmiterea comunitară, laboratoarele s-au aglomerat din cauza numărului mare de teste, avem numeroase exemple ale unor pacienți care au murit pentru ca, după deces, să apară confirmarea infecției cu COVID-19. Lucrând pe aceleași date, avem câteva exemple care ar trebui analizate:
- decesul 20-bărbat de 49 de ani, din Timiș, a ajuns în două spitale, dintre care unul de boli infecțioase. Când starea i s-a agravat, echipajul de pe ambulanță care s-a prezentat la domiciliul său, i-a prelevat probe și l-a lăsat la domiciliu. Două zile mai târziu a venit confirmarea infecției. Exact în aceeași zi, pacientul a decedat.
- Decesul 26- bărbat de 65 de ani, din Timiș, intubat în secția ATI a Institutului de Boli Cardiovasculare din 25 martie. Deces în 27 martie, ziua în care a și fost confirmat pozitiv.
- Decesul 28 – femeie, 74 de ani, Arad, internată la Spitalul Județean de Urgențe Arad. În data de 25 martie i s-au recoltat probe pentru testarea la COVID-19. Pe 26 martie a survenit decesul. Rezultatele testului: 27 martie!
- Decesul 30- bărbat, 74 de ani, din Hunedoara, internat în Spitalul Județean Deva. Probe recoltate în 26 martie, deces 26 martie. Rezultate probe: 28 martie.
- Decesul 34 –femeie, 61 de ani, din Hunedoara, internată în Spitalul Județean Deva. Deces pe 23 martie, confirmare COVID-19 pe 28 martie.
- Deces 35-bărbat, 60 de ani, din Ialomița, decedat în izolatorul Spitalului Țăndărei pe 26 martie, testat pozitiv la COVID-19 pe 28 martie.
- Deces 41 – femeie, 75 de ani, județul Hunedoara, internată la Spitalul Municipal Hunedoara. I s-au recoltat probe pe 24 martie, a murit pe 26 martie, confirmare COVID-19 pe 29 martie.
Cazurile de mai sus sunt doar câteva exemple care, în mod sigur sunt analizate de Ministerul Sănătății. Parte din ele sunt în spitale unde s-au semnalat deja, pe numeroase canale, probleme în gestionarea situației apărute pe fondul epidemiei de COVID-19. Analiza se impune a fi cu atât mai riguroasă cu cât întârzierile în testare pot să compromită șansele unui pacient la tratament corect. Este inutil să mai discutăm zilele acestea de aparatura de la ATI și nevoia de suplimentare a acesteia, dacă oamenii mor înainte să aibă un diagnostic.
