Într-un text devenit viral la două ore de la postarea sa pe Facebook, un medic militar ATI ajuns la Spitalul Județean de Urgență Suceava, descrie experiența pierderii primului pacient de la ATI, după eforturi care sunt relatate în secvențe ce rivalizează cu un film apocaliptic. Cuvintele medicului taie în carne vie, mai dureros decât ar face-o bisturiul fără anestezie, iar, la final, sintetizează:
- Dacă nu ne smerim, vom pierde acest razboi!
- Toată știința e bună, dar dacă ești doar unul (+2 asistente +1 infirmiera) la 30 de astfel de bolnavi, orice conduită medicală oarecum adecvată sau pertinentă este doar o fantezie. Este imposibil să ai o atitudine pro-activă, va trebui să te mulțumești mereu cu o atitudine reactivă. Vei fi mereu cu câțiva pași în spate. Pentru că activitatea se desfășoară în echipamente de protecție incommode, perioada în care poți să stai în ICU e limitată. Și nimeni nu poate sta mereu acolo. Așadar, fiecare vede pacienții poate o dată la 36 de ore. Clearance-ul din terapie este mare, sunt mereu pacienți noi. Rezultă că nu există consecvență în tratament, hand-over-ul e mereu deficitar și, ceea ce e cel mai grav, lipsește un lider. Și nu văd cum se poate corecta asta. Dar, fără un lider care să supervizeze toata activitatea, haosul tinde sa crească exponențial, pe zi ce trece. Sfatul meu e să urmăm imboldul aliaților noștri din US (niciodată nu am primit mai mult decât vorbe, dar acum chiar cănu ne pot ajuta cu altceva): One is none and two are one! Mergeți împreună, mulți, toți dacă puteți. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Discutați între voi, impărțiți informația. Iar liderul trebuie să stabilească o conduită unitară. Acum asta e mai important ca niciodată. Acum Tanda trebuie sa stie totul despre Manda.
- Acum toți cei decedați sunt doar numere. Va veni clipa cand vor fi NUME. Vom avea cu toții pierderi. Veți dori un umăr pe care sa plângeți, dar nu il veți găsi pentru că toți vor avea pe cineva de plâns. Ne va pune la încercare esența noastră, ne va zgudui umanitatea din noi. Nu știu ce să vă sfătuiesc aici, nu cred ca putem să ne pregătim pentru asta.
- Pregătiți-vă sufletește pentru decizii grele. Într-o terapie cu 30 de bolnavi cu saturație sub 60% și 10 ventilatoare…pe cine intubam??
- Rugați-vă! Daca nu Lui Dumnezeu, atunci unui dumnezeu. Recunoșteți că am fost înfrânți căci ăsta e primul pas spre victorie.
Mihai Mărginean, autorul textului, este un tânăr medic militar, cu specialitatea ATI, de la Spitalul Militar de Urgență din Cluj.
