Din ce în ce mai multe dovezi validează teoria potrivit căreia COVID-19 afectează sănătatea creierului prin așa-numita ”ceață cerebrală”, dar și prin alte efecte neurologice. Atacul asupra creierului ar putea fi multiplu, în cazul pacienților cu COVID-19, de la alterarea unor celule, până la reducerea fluxului sanguin sau chiar declanșarea producerii unor molecule imune care să afecteze celulele creierului. Printre efectele previzibile putem vorbi despre pierderi de memorie sau declanșarea unor accidente vasculare cerebrale, iar lista poate continua. Problema pe care și-o pun oamenii de știință este dacă pot identifica acțiuni și terapii care să împiedice apariția acestor efecte, pe termen lung, post-COVID-19, după cum arată un articol publicat în Nature.
Un studiu recent citat de o lucrare încă nevalidată științific, preluată de Nature, arată că, comparând imagini cu creierul înainte și după COVID-19, se constată pierderea substanței cenușii în mai multe zone ale cortexului cerebral. Și, dacă la începutul pandemiei, cercetătorii credeau că infecția cu noul coronavirus atacă neuronii, acum, se conturează alte ipoteze. Una credibilă ar fi aceea că noul coronavirus pătrunde prin mucoasa olfactivă și prin cavitatea nazală, ajungând la creier. Este adevărat că, pe un asemenea traseu, virusul nu ajunge în cantități mari în creier, dar nici nu înseamnă că nu infectează deloc celulele cerebrale.
Noile studii sugerează că infecția ajunge la astrocite, celule ale creierului care susțin funcția normală a acestuia. De altfel, astrocitele par a fi preferate de coronavirus, în detrimentul altor celule ale creierului. Infectarea acestora ar putea explica unele simptome precum oboseala, depresia și chiar așa-numita ”ceață a creierului” care produce confuzie și uitare.
Se conturează din ce în ce mai clar și ipoteza că SARS-CoV-2 poate afecta creierul prin reducerea fluxului sanguin către acesta, cee ace afectează funcționarea neuronilor și îi distruge. De aceea, se urmărește dacă utilizarea unor medicamente specific în tratarea tensiunii arteriale, în terapia împotriva COVID, poate fi utilă.
Nu în ultimul rând, sunt dovezi că unele simptome neurologice sau chiar leziuni ale creierului sunt efectul unei reacții exaggerate a sistemului imunitar ka infecția cu coronavirusul. De altfel, cercetările din ultimul deceniu și jumătate au arătat că sistemul imunitar al unor persoane poate produce, din greșeală, ”autoanticorpi” care își atacă propriul organism.
În cazul infecției cu SARS-CoV-2, tocmai acești autoanticorpi pot conduce la tulburări neurologice de la afectarea memoriei la psihoze.
Cercetările nu exclud ca simptomele neurologice în COVID-19 să aibă un cumul de cauze pornind de la cele expuse. Întrebarea este cât de determinantă este fiecare situație în parte, iar când va fi obținut răspunsul, probabil că va apărea și tratamentul.
