Pentru prima dată, oamenii de știință au transplantat cu succes un organ care a fost înghețat și „decongelat”. Noua ispravă a fost efectuată până acum doar pe șobolani de laborator, dar cercetătorii cred că într-o zi ar putea crește disponibilitatea organelor umane pentru transplanturi care salvează vieți.
Organele pot fi conservate prin metode de crioconservare pe termen lung, cum ar fi vitrificarea, un proces de pompare a organului cu substanțe chimice crioprotectoare și răcire suficient de rapidă încât să nu se formeze cristale de gheață. Problema, totuși, apare atunci când se încearcă readucerea organului la temperatura corpului.
Pentru a depăși această problemă, oamenii de știință de la Universitatea din Minnesota au dezvoltat un nou „proces de nanoîncălzire”, care încălzește organul rapid și uniform din interior, nu doar la suprafață.
„Este pentru prima dată când cineva publică un protocol robust pentru depozitarea pe termen lung, dezghețarea și transplantarea cu succes a unui organ conservat funcțional la un animal”, a declarat John Bischof, co-autor principal al studiului și profesor de inginerie mecanică și director al Institutului de Inginerie în Medicină al Universității din Minnesota.
„Toate cercetările noastre de peste un deceniu și cele ale colegilor noștri din domeniu au arătat, inițial, că acest proces ar trebui să funcționeze, apoi că ar putea funcționa, dar acum am demonstrat că funcționează cu adevărat”, a adăugat Bischof.
În cadrul experiementului, echipa a depozitat criogenic rinichi de șobolan timp de până la 100 de zile, apoi i-a încălzit cu succes, i-a curățat de substanțele chimice crioprotectoare și i-a transplantat înapoi în cinci șobolani vii. În decurs de 30 de zile, toți șobolanii au avut o funcție renală completă, care nu se distingea de un organ tipic sănătos.
Noua metodă utilizează nanoparticule de oxid de fier care sunt inundate prin vasele de sânge ale organului. Când nanoparticulele sunt activate cu unde electromagnetice, ele se încălzesc și decongelează organul în mod uniform.
„Este un proces foarte complicat. Nu am fost surprinși că a funcționat, dar nu aveam să fim surprinși dacă nu funcționează. Sunt foarte mândru de echipa noastră”, a explicat Michael Etheridge, inginer principal de cercetare în departamentul de inginerie mecanică al Universității.
Marea întrebare este dacă această tehnologie poate fi aplicată oamenilor. Se estimează că 20 la sută dintrer rinichii donați pentru transplant în fiecare an sunt aruncați pe măsură ce expiră înainte ca un primitor să le poată accesa. Cu această tehnologie de crioconservare aplicată oamenilor, aceasta ar putea deveni o problemă a trecutului.
Pentru următorii pași, cercetătorii caută să-și intensifice eforturile pentru un nou experiment folosind rinichi de porc. Deși au estimat că ar putea dura „câțiva ani” până când metoda va fi aplicată la oameni, echipa spune că sunt „încrezători” că vor putea reuși cu câteva cercetări suplimentare.
Studiul este publicat în revista Nature Communications.
