EXTERNE Sfatul specialistului

Pot ultravioletele să ucidă coronavirusul?

În abundeța de știri de pe internet în legătură cu mijloacele de luptă contra coronavirusului, câștigă teren ideea că ultravioletele ne-ar putea ajuta. BBC publică un amplu articol pe această temă, citând mai multe studii și opinii.
Sunt ultravioletele o soluție pentru a ne proteja de COVID-19? Este adevărat că, dacă se spune că ”noul coronavirus urăște soarele”, lumina solară îl poate ucide imediat? Categoric nu! Iată și argumentele!

Lumina soaelui conține trei tipuri de ultraviolete. În primul rând, UVA, care constituie cea mai mare parte a radiațiilor solare ajunse pe suprafața Pământului. Au capacitatea de a pătrunde adânc în piele și sunt responsabile de 80% din procesul de îmbătrânire a pielii, de la riduri la pete solare. În al doilea rând, UVB, radiații care pot deteriora AND-ul din piele, ceea ce duce la arsuri solare cu risc de apariție a cancerului de piele. Atât efectele UVA, cât și cele ale UVB  asupra pielii, pot fi contracarate cu ajutorul cremelor de protecție solară. Există și un al treilea tip de ultraviolete: UVC. Acestea au energia cea mai puternică și sunt cele mai periculoase radiații ultraviolete. Din fericire, nu ajung pe Terra pentru că sunt filtrate de stratul de ozon. Aceste radiații au puterea de a distruge materialul genetic, la om sau la particulele virale. De aceea, au devenit foarte populare în sterilizare. Sunt utilizate, în acest proces, în spitale, avioane, clădiri de birouri, spații de producție și în dezinfectarea apelor, inclusiv apa potabilă.

Nu există deocamdată o concluzie științifică explicită privind modul în care UVC afectează COVID, dar studiile au arătat că au fost eficiente împotriva SARS, care face parte tot din familia coronavirusurilor. Radiațiile UVC deformează structura materialului genetic și împiedică particulele virale să se multiplice.

Așa se explică utilizarea, pe scară largă, a razelor UVC în China: autobuzele dezinfectate, în fiecare seară, cu ajutorul emisiei de lumină albastră, roboți cu același tip de lumină care curăță podelele spitalelor. Nu în ultimul rând, băncile au folosit radiațiile UVC pentru dezinfectarea banilor. Totodată, furnizorii de echipamente UV au primit comenzi record și au intensificat producția.

Autobuz dezinfectat cu UV in China

Dar, există un avertisment major:  organismul uman nu trebuie expus la UVC! ”Dacă UVB provoacă arsuri solare la o expunere de câteva ore, în cazul UVC este nevoie de câteva secunde. Senzația pe care o ai când privești soarele puternic, este de 10 ori mai intensă, după câteva secunde de expunere la UVC” spune Dan Arnold, angajat al unei companii care distribuie echipamente cu radiații UVC. Utilizarea UVC în condiții sigure implică existența echipamentului și a unei instruiri calificate.

Ar putea funcționa radiațiile UVA sau UVB? Și, dacă da, putem dezinfecta anumite lucruri prin expunerea lor la soare? Răspuns scurt: posibil, dar nu vă bazați pe asta!

În lumea largă, lumina solară e o metodă de sterilizare a apei, o recomandă și Organizația Mondială a Sănătății. Tehnica simplă este să pui apă într-un pahar din sticlă sau într-o sticlă din plastic, ambele transparente, și să îl/o lași la soare, timp de șase ore. Se consideră că funcționează pentru că UVA interacționează cu oxigenul în dizolvare și se produce peroxidul de hidrogen care se știe că are rol dezinfectant. În afara apei, soarele ajută și la dezinfectarea suprafețelor, dar ia foarte mult timp. Problema este că nu știm exact cât timp. De pildă, în cazul SARS, cercetările au arătat că expunerea virusului la UVA, timp de 15 minute, nu a avut niciun impact. Nu s-au făcut studii și pentru perioade mai lungi sau pentru expuneri la UVB care, se știe, sunt mai dăunătoare materialului genetic.

În schimb, alte virusuri ar putea oferi indicii. De pildă, gripa. Analizând statisticile spitalelor din Brazilia, s-a constatat că numărul pacienților internați cu gripă a fost mai mare în perioadele cu incendii de pădure, când fumul a diluat radiațiile UV. Un alt studiu, făcut pe particule virale aflate în aer, a arătat că, cu cât perioada de expunere la soare a fost mai lungă și cu cât lumina soarelui a fost mai puternică, cu atât a scăzut infecțiozitatea lor. Studiul nu a fost continuat și pe agenți patogeni aflați pe suprafețe.

Toate acestea arată că utilizarea radiațiilor ultraviolete este problematică. Nimeni nu știe cât timp și ce putere sunt necesare pentru ca radiațiile să fie eficiente. Și chiar dacă s-ar ști, cantitatea de ultraviolete variază în funcție de ora din zi, de vreme, de anotimp, de regiune, etc. Este de la sine înțeles că dezinfectarea pielii cu ajutorul UV nu ar face decât să deterioreze țesutul și să crească riscul de cancer de piele.

Iar, după infectare, nicio cantitate de UV nu va influența reacția organismului la infecție.