Plan de îngrijiri pentru fiecare bolnav. SCHIMBĂRI RADICALE în spitale

Măsură importantă în spitalele din România, care, dacă va avea și concursul asistenților și al pacienților, poate schimba radical modul în care suntem tratați în sistemul medical. Dar poate și îngreuna mult activitatea. Practic, pe lângă informațiile medicale completate în fișa de observație de către medic, se adaugă un un nou dosar – care urmează să fie completat de către asistenți pentru fiecare bolnav în parte – care va conține date legate de îngrijirile medicale acordate pacientului pe perioada internării.

Ghidul pentru „Planul de îngrijiri pentru bolnavi” a fost elaborat de către Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România (OAMGMAMR), și urmează să fie implementat – diferențiat – în toate spitalele. Introducerea acestui plan de îngrijiri este obligatorie, fiind o cerință din partea Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (ANMCS) prin standardele de acreditare a spitalelor.

Concret, dosarul de îngrijiri este format din opt fişe, pe care asistentul medical trebuie să le completeze pentru fiecare pacient în parte. Iată ce conţin acestea! Reiterând precizarea că formularele vor trebui compuse în funcție de specificul fiecărie secții în parte, acestea ar putea conține informații precum:

1. Plan de îngrijire:  – date generale despre pacient – nume şi prenume, CNP, secţia, salonul, patul, unde se află internat, efectuarea unei evaluări primare (unde asistentul stă de vorbă cu pacientul). În urma acestora, pacientul trebuie să îşi dea consimţământul că e de acord cu întocmirea planului de îngrijre şi pentru efectuarea procedurilor de îngrijire;

  • parametrii la internare (temperatura, puls, tensiune arterială, respiraţie, greutate/înălţime, stare generală;
  • scor de dependenţă la internare/externare;
  • scara Waterloo de apreciere a gradului de risc al dezvoltării decubitusurilor (constituţie: masa corporală în raport cu înălţime, aspectul tegumentelor, sexul, factorii de risc). Punctajul se adună şi se determină gradul de risc;
  • fişă de evaluare a durerii de la 1 la 10;
  • evaluarea riscului de cădere.

2. Fişă privind evaluarea pacientului – probleme şi manifestări de dependenţă (respiraţie/circulaţie, alimentaţie/hidratare, eliminare, mişcare/postură, curăţenia/tegumentele, temperatura corpului, somn şi odihnă, evitarea pericolelor să nu rănească pe alţii, comunicare, îmbrăcare/ dezbărcare/ a învăţa să-şi gestioneze sănătate/ credinţele religioase/ a se recrea, a fi preocupat în vederea realizării). Prin acordarea unui punct de la 1 la 4 în funcţie de gravitatea fiecărei nevoi şi totalizând punctele se obţine un total care permite clasificare pacienţilor în patru categorii de dependenţă.

3. Fişă pentru consemnarea manevrelor de îngrijire (într-un tabel se bifează toate manevrele efectuate în timpul turelor – toaletă, schimbarea lenjeriei, alimentaţie, hidratare, mobilizare, transport, prevenire complicaţii, monitorizare eliminări, termometrizare, comunicare, educaţie sanitară).

4. Fişă de administrare a medicamentelor (denumire medicament/forma farmaceutică, doză/ritm, cale de administrare, data, ora), precum şi ce medicamente au fost administrate în urgenţă.

5. Fişă privind educaţia pentru sănătate (discuţii pe care asistentul le poartă cu pacientul, de prevenire a anumitor afecţiuni, pentru o alimentaţie sănătoasă, pentru combaterea anumitor probleme care pot să apară, sfaturi pentru când pleacă acasă).

6. Schimbarea poziţiei în pat (pentru pacienţii predispuşi la escare, în special secţiile de paliaţie sau pacienţii cu deficit neuromotor. Aici se consemnează dacă apar iritaţii, ca să poată lua măsuri imediat, pentru a nu se ajunge la escare. Se trece cât de des se face schimbarea poziţiei, la ce interval de ore, în ce poziţie).

7. Fişă pentru consemnarea activităţilor sociale – se trece tipul de activitate, data, ora, de exemplu dacă un pacient vrea să stea de vorbă cu preotul, dacă vrea să meargă la capelă).

8. Situaţia îngrijirilor la externare (cu ce probleme s-a internat pacientul, ce intervenţii autonome pentru reducerea dependenţei prin ajutor/suplinire, dacă la momentul externării este independent/dependent/parţial dependent, scorul de dependenţă la externare, recomandări).

Astfel pe baza dosarului de îngrijiri medicale, coroborat cu scrisoarea medicală, medicul poate să explice familiei pacientului care este starea sa, dacă are sau nu nevoie de îngrijiri la domiciliu

Ți-ar putea plăcea

De interes