Naşterea prin cezariană a devenit un fenomen în expansiune în ultimii ani, naşterile naturale fiind din ce în ce mai rare în România. Procentul operaţiilor e mai ridicat în oraşele mari, culminând cu Bucureştiul – unde în jur de 70% dintre naşteri sunt făcute prin cezariană. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă un procent de maxim 10-15% intervenţii chirurgicale. Mai mult ar fi nejustificat, în condiţiile în care o operaţie este de regulă mai riscantă pentru mamă şi copil decât naşterea naturală.
Sarcina şi naşterea nu sunt boli şi nu ar trebui să se încheie cu intervenţii invazive – avertiează unii medici. Operaţia e mai convenabilă, totuşi – spun, de celaltă parte, susţinătorii cezarienei. De ce tot mai multe femei aleg operaţia şi care sunt riscurile? Care e diferenţa între cezariana la cald (făcută după declanşarea travaliului) şi cezariana la rece? Ce ar trebui să ştie o femeie înainte de a decide cum îşi va naşte copilul?
Despre naşterea naturală versus cezariană, am stat de vorbă cu medicul Marius Romila, specialist în obstetrică-ginecologie.
Cine şi când decide cum va decurge naşterea?
Ambele persoane implicate în procesul naşterii au responsabilitatea acestei decizii – adică atât mama, cât şi medicul. Nu doar unul dintre ei. Opţiunea mamei este foarte importantă, dar recomandarea medicului poate face diferenţa. În niciun caz nu decide doar medicul, el doar prezintă informaţiile pe care mama nu le cunoaşte. Dorinţa mamei este foarte importantă.
Momentul deciziei diferă de la caz la caz… Pentru sarcinile fără probleme, teoria spune că te poţi îndrepta de la început către o naştere naturală. Pentru cazurile cu o patologie asociată cunoscută, poate fi dată de la început o indicaţie de cezariană. Dacă nu sunt probleme, e ok să pleci cu ideea de a naşte natural. Se poate însă ca în prejma termenului sau chiar în timpul travaliului, să apară informaţii suplimentare care să te facă să iei în calcul şi cezariana.
Pentru cazurile fără probleme, e mai riscantă cezariana sau naşterea naturală?
E important să ştim că există diferenţe mari între diverse locuri în care au loc naşterile. Cezariană se face şi la noi, dar şi în China sau America Latină. Diferenţele sunt semnificative la capitolul riscuri. Dacă e să vorbim despre un spital pregătit, cu un serviciu de neonatologie bun, care poate acoperi toate urgenţele din sfera asta, riscurile cezarienei se apropie de cele ale naşterii naturale. Vorbim de riscuri cumulate, pentru mamă şi copil. Riscurile pentru mamă sunt totuşi mai mari în cazul operaţiei. Cele pentru copil, ar putea fi mai mici. Dar sunt riscuri de categorii diferite, pentru că e vorba de cu totul altă morbiditate – adică patologie asociată naşterii. Pentru cezariană, sunt unele riscuri importante ca riscul de afecţiuni tromboembolice, riscuri de infecţie, de sângerare, de lezare a altor organe interne în timpul operaţiei. Dacă e să vorbim de copil, în cazul cezarienei e riscul de prematuritate, căci de multe ori se poate estima greşit cât de la termen este o sarcină. Apoi, mai există riscul de lezare a copilului în timpul manevrelor de extragere din uter.
Cezariană la cald versus cezariană la rece – există riscuri diferite?
Da, riscurile sunt diferite, deşi – din păcate – nu avem studii de calitate foarte clare în sfera asta. Dacă ne referim strict la operaţia programată, numită cezariană la rece pentru că e făcută înainte de declanşarea travaliului, există acel risc major de prematuritate. Copilul nu este complet pregătit să fie în mediul extrauterin. Putem spune că între naştere naturală, cezariană după declanşarea travaliului şi cezariana programată, ultima implică mai multe riscuri. Asta dacă am comparat sarcini normale, fără probleme.
În ciuda acestor riscuri, în România, majoritatea cezarienelor sunt făcute la rece. De ce?
Din raţiuni practice – legate de mamă şi de medic, de cele mai multe ori. Se întâmplă ca părinţii să nu fie informaţi şi să nu cunoască riscurile cezarienei la rece. În ce priveşte medicul, evident că e mai convenabil. Ceea ce este programat, nu te surprinde. Dincolo asta, de multe ori e şi dorinţa mamelor. Vor să aibă confort, să nu fie luate pe nepregătite, să nu se trezească în miezul nopţii…
Cât de onest prezintă medicii riscurile cezarienei la rece?
Aici pot vorbi doar de cazul meu. Eu fac asta, le spun care sunt riscurile. Dar depinde foarte mult cum prezinţi lucurile. Poţi spune riscurile, după care să mai adaugi ceva care să crească dorinţa mamei de a avea totuşi o cezariană… Există întotdeauna argumente şi contraargumente.
Care sunt motivele medicale pentru cezariana la rece?
Există motive care ţin de mamă şi altele care ţin de făt. În ce priveşte mama, ar putea fi o patologie asociată – poate are hernie de disc, caz în care poate fi justificată cezariana programată; alt motiv: miopia extremă cu alte leziuni asociate, când efortul expulziv ar putea accentua puţin problema; altul: bazin traumatic al mamei, care ar împiedica naşterea naturală. Şi în cazul copilului sunt unele afecţiuni şi situaţii care pot impune cezariana programată.
Ce rol joacă abuzurile din unele spitale în timpul naşterii naturale în deciziile viitoare cu privire la felul naşterii?
Se pare că un rol foarte important, din moment ce foarte multe femei aud aceste poveşti şi aleg cezariana de frica naşterii. Dacă ne gândim, încă din mediul familial, de mici copii, asociem naşterea cu o traumă. Abia în ultimul timp am remarcat o preocupare faţă de studierea fiziologiei naşterii – care nu este decât un fenomen absolut natural. Nu este o boală. Cele mai multe sarcini sunt fără probleme şi decurg normal cu o naştere naturală, fără probleme.
Teama e oarecum justificată, pentru că abuzurile se întâmplă destul de des. Cum poate fi rupt lanţul?
E adevărat, dar până la urmă cererea creează oferta. Dacă mamele se vor orienta şi vor avea preocuparea de a fi foarte în temă cu ceea ce se întâmplă în perioada sarcinii, a travaliului şi a naşterii, lucururile vor merge în direcţia în care şi medicii vor fi mai deschişi pentru a explica şi a supraveghea sarcini cu intenţia de a termina acest proces printr-o naştere fiziologică naturală.
De ce sunt atât de multe operaţii în contextul recomandărilor OMS care vorbeşte de maxim 10-15% cezariene?
Sunt şi oraşe din Europa occidentală în care procentul e sub 10%. E drept că există locuri în lume în care e 80%. Cred că lumea devine mai conştientă şi mai informată, în sensul descreşterii operaţiilor. Dar sunt multe variaţii în zona aceasta. Ţine foarte mult de mediul din care provin femeile, de tipul de naştere pe care şi-l doresc, cum asociază ele naşterea cu ceea ce se va întâmpla ulterilor.
De ce în foarte multe spitale din România există practica despărţirii mamei de copil?
Se întâmplă în foarte multe spitale în general, nu doar din România. Ca să fiu şi avocatul sistemului, o să spun că există o tendinţă de a remedia această problemă. Există un program al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii prin care spitalele câştigă calificative ca Baby Friendly dacă îndeplinesc anumite criterii. Oricum, e o luptă… şi ea se duce.
Unul din aceste criterii ale unui spital Baby-Friendly, foarte important, e ca mama şi copilul să rămână împreună după naştere şi să existe un contact direct, piele pe piele, în primele ore. De ce nu se întâmplă, e o chestiune de personal? Teoretic pare ceva extrem de simplu…
Da, este o chestiune de personal. Ţine şi de alte lucruri, în primul rând de deschiderea medicului – şi nu vorbesc doar de medicul ginecolog, ci şi de neonatolog, cel care răspunde de copil. Ţine apoi de cât de naturală e naşterea şi de cât de fără probleme e copilul. Dar dacă ne referim la marea majoritate a naşterilor, sunt naşteri fără probleme, caz în care o simplă supraveghere a copilului e suficientă. Din punctul meu de vedere, această supraveghere se poate face şi de la distanţă.
La final, ce aţi recomanda, la ce ar trebui să fie atentă o femeie înainte de a decide cum îşi va naşte copilul şi unde?
Ar trebui să se gândească foarte bine ce reprezintă această etapă în viaţa ei şi să aleagă în cunoştinţă de cauză. Până să ia o decizie, să studieze foarte bine zona aceasta, sunt o groază de site-uri foarte bine informate şi multă literatură în domeniu, nu mai vorbesc de asociaţiile moaşelor şi ale mamelor care caută să sprijine femeile însărcinate. Abia după ce trec prin avantajele şi dezavantajele fiecărei metode, să aleagă în cunoştinţă de cauză. Dacă doresc o naştere naturală, să meargă pe naşterea naturală. Evident că pregătirea prenatală e foarte importantă în acest caz. Totuşi, să nu ia această naştere naturală ca pe un lucru absolut obligatoriu, iar dacă cumva nu se va întâmpla, să considere că e un eşec. Important e rezultatul: mama sănătoasă şi copil sănătos.
Un articol de Ioana Hasu aparut pe www.rfi.ro
