Cinci decese pe zi și nouă noi cazuri depistate de cancer de col uterin. Sunt cifrele dezastrului care plasează România pe primul loc în UE la acest capitol. 85% dintre femeile active sexual și nevaccinate ajung infectate cu HPV și, de cele mai multe ori, nici nu știu asta. Pentru că vorbim despre un atacator ascuns, tăcut, dar care face ravagii fără să declanșeze nici măcar un simptom.
Astfel, nici nu e de mirare că, la o așa statistică, cel mai probabil fiecare dintre noi avem în jurul nostru pe cineva infectat, atrage atenția medicul ginecolog Ana Maria Săraru, de la Hyperclinica MedLife Timișoara – Eroilor. Iar fiecare semnal de alarmă tras poate salva o viață, crede doctorița: „Dacă pot ajunge măcar la o persoană pentru care testul Papanicolau face diferența dintre viață și moarte, suntem în câștig. HPV-ul, care este un virus cu transmitere sexuală, este răspunzător în proporție de 99% de cancerele de col uterin și afectează persoane de toate vârstele.”
Iar situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât media de vârstă a debutului sexual scade de la an la an, ajungând acum la 14. Multe adolescente ajung să se infecteze într-un interval foarte scurt de timp – de la câteva luni, până la doar câțiva ani de la debutul vieții sexuale. Motivele?
„Pentru că nu sunt responsabilizați copiii, nu sunt conștienți de ce se întâmplă, zic «asta nu are cum să mi se întâmple mie», iar părinții mizează pe buna educație, respectiv pe începerea tardivă și responsabilă a vieții sexuale. Din păcate, nu aceasta este societatea în care trăim și ar fi mult mai ușor ca, în loc să ne ascundem după deget, să începem profilaxia de la vârste fragede, să le spunem copiilor cât este de important să te protejezi și cum poți să o faci. Trebuie să înțeleagă părinții că nu e o rușine să vorbească cu copiii despre asta, că nu există o vârstă prea fragedă, niciodată nu e prea devreme”, recomandă medicul.
Pe lângă aceste discuții, un rol extrem de important îl au atât vaccinul anti-HPV, care este gratuit pentru copii și compensat pentru adulți, cât și testarea anuală. Pentru că un rezultat bun acum nu garantează același rezultat și peste 12 luni, punctează doctorița: „Când îmi intră o fată tânără în cabinet, la 20-21 de ani și o găsesc cu leziuni premaligne sau maligne, întotdeauna mă gândesc: oare copilul acesta, dacă ar fi știut, nu ar fi făcut altceva? Oare dacă ar fi fost vaccinat, parcursul ar fi fost același?” Iar controlul ginecologic în primele șase luni de la debutul vieții sexuale este obligatoriu, completează doctorița.
Afecțiuni dintre cele mai grave, în continuă creștere
Deși, la prima vedere, poate părea o specialitate redundantă, ginecologia nu este deloc așa, ne asigură dr. Săraru. Patologia diferă permanent, e în continuă schimbare și, din păcate, nu în bine: „Sunt în continuă creștere bolile cu transmitere sexuală și cancerele genitale; pe partea de obstetrică, sunt în continuă modificare anomaliile fetale, pentru că venim deja cu o vârstă maternă avansată; după nașterile prin operație de cezariană avem multe cazuri de placenta praevia, placenta accreta, increta.”
Tot în creștere sunt și cazurile de pubertate și menopauză precoce. Iar cel mai trist este că femeile încă se tem de consultul ginecologic: „Chiar dacă suntem în 2024, primul lucru de care mă lovesc sunt încă teama de medic și rușinea. La modul cel mai real, pacienta tremură, este speriată. Și atunci mă ajută foarte mult, ca prim pas în relație, anamneza. Pacienta trebuie să se relaxeze, să se simtă în siguranță, să nu fie rușinată. Să simtă că cineva chiar o ascultă, ca să găsească curajul să dea toate detaliile, pentru că, de multe ori, trebuie să-ți vorbească despre lucruri care o scot din zona ei de confort – de exemplu bolile cu transmitere sexuală. Și atunci trebuie să am foarte multă răbdare, să înțeleagă că rolul meu nu este să o judec, ci să o ajut. Ea așteaptă explicații și răspunsuri clare, nu vrea ca în toată suferința ei să vină să găsească pe cineva ursuz sau fără empatie.”
Când vine vorba despre explicații și răspunsuri, doctoriței Săraru îi vine automat în minte cazul unei fete de 13 ani, cu o durere abdominală bruscă, pentru care toate investigațiile – atât clinice, cât și paraclinice – făceau notă discordantă foarte mare.
„Am trecut prin tot felul de supoziții – o fi asta, o fi cealaltă, mai ales că simptomatologia s-a remis între timp. Am avut parte de o colaborare extraordinară cu ginecolog pediatru, chirurg pediatru, imagiști – unii dintre ei chiar au sărit să ne ajute fără să cunoască cazul. Am trecut de la chist de ovar la cancer de ovar, la salpingită… Și într-un final am ajuns la o torsiune de trompă uterină – ceva care nu se întâmplă foarte frecvent. Chiar dacă pacienta nu mai avea simptome, am luat decizia să intervenim și, într-adevăr, trompa ei era de două ori torsionată.”
Din păcate însă, mai sunt și situații în care deznodământul este altul: „Pentru mine, provocările cele mai mari sunt veștile neplăcute. Realmente mă doare fizic durerea pe care le-o provoacă cuvintele mele. Și de multe ori încerc să-mi pregătesc un discurs înainte, adaptat la pacientă, să-mi găsesc cuvintele în așa fel încât să nu o sperii. Și mai este frustrarea când știi că nu mai poți face nimic, atunci doare cel mai tare.”
Fiecare zi la cabinet, un carusel de emoții
Este mai bine de un deceniu de când dr. Săraru trece prin toate emoțiile și stările posibile: de la bucuria unei nașteri fără probleme, la durerea pierderii unei sarcini sau a unei paciente: „Mi-am dat seama că am un mare avantaj că sunt femeie și, în plus, și mamă pentru că pot să le înțeleg vulnerabilitatea, pot să le înțeleg teama de a fi consultate, pot să înțeleg groaza fiecărei picături de sânge din sarcină și a fiecărei contracții care nu ar trebui să fie, dar este. O altă teamă a pacientelor este cea de ceea ce urmează să descoperi și de pașii de după. Și ea trebuie să înțeleagă că nu e singură, că e acolo cineva care să o ajute și să o îndrume pas cu pas până la rezolvare.”
Iar când își amintește că nici măcar prin gând nu îi trecuse, până în clasa a XI-a, să devină medic, se amuză. Deși o atrăgeau arta și științele umaniste, a realizat că soarta a avut alte planuri cu ea în urma unei banale vizite la doctorița de familie, care i-a povestit despre ambiția fiicei ei, candidată la facultatea de medicină: „Și pentru o fracțiune de secundă m-am gândit dacă nu cumva crede că eu nu sunt la fel de ambițioasă ca fata dânsei, așa că m-am hotărât să fac asta. M-am dus acasă și mi-am scos cărțile de fizică, chimie și biologie și așa mi-am petrecut ultima vacanță de vară din liceu – învățând materii la care nu excelasem și care nu-mi plăcuseră neapărat până atunci.”
A ieșit din facultate cu trei reguli „de aur”, le numește ea, de la care nu se abate niciodată: „Nu se aplică legea lui «merge și așa», medicina nu se poate învăța după ureche și pacientul este la fel de important, indiferent de statutul social, nivelul de intelect și simpatie/ antipatie.” Iar în timp și-a dat seama că un medic bun nu doar tratează, ci și previne. Și se întristează când observă că pacientele mai în vârstă au renunțat la controalele de rutină și vin la medic doar atunci când au o problemă:
„Dacă stai și explici, respectiv răspunzi la întrebări, pacienta înțelege. Sunt foarte bucuroasă când văd că, spre deosebire de anii trecuți, aproape că nu trece o zi fără să vină o pacientă să mă întrebe despre vaccinul de HPV, cum funcționează la copii, cum funcționează la adulți etc. Și cred că, făcând măcar câte puțin fiecare, ajungem în timp să facem o schimbare pe care nu neapărat să o vedem acum, dar pe care să o vadă generațiile care vin după noi.”
Sunt generațiile pe care dr. Săraru le asistă la naștere zi de zi. A și pierdut șirul de copii pe care i-a adus pe lume. Dar îi tresaltă inima de bucurie când cei odată mici vin acum să o cunoască sau când se trezește în cabinet cu oameni care vor doar să o salute. Primește chiar și tablouri cu pozele unora dintre copiii pe care i-a asistat la naștere și se gândește cu emoție la momentul în care primele fete pe care le-a adus pe lume îi vor trece pragul cabinetului în calitate de… paciente.
***
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.
