La copii vizionarea TV are efect traumatizant asupra dezvoltării cerebrale normale

Dezvoltarea armonioasă a creierului uman reprezintă rezultatul interacţiunii favorabile a mediului înconjurător asupra unui potenţial de neurodezvoltare programat genetic, a declarat într-un interviu acordat AGERPRES medicul psihiatru Carmen Truţescu de la Spitalul de Psihiatrie ‘Al. Obregia’.

Ea a precizat că pentru sugari şi copii expunerea la televizor a fost asociată cu perturbări ale tipicului de nutriţie şi dietă, favorizând apariţia obezităţii, dar şi cu influenţe asupra abilităţilor neuro-psihice, în special asupra atenţiei, gradului de activitate, memoriei şi statusului emoţional.

Potrivit acesteia, atunci când timpul petrecut în faţa televizorului este mai mare scade oportunitatea copilului de a interacţiona cu ceilalţi membri ai familiei, precum şi timpul de joacă în aer liber, lectura, ”toate fiind componente de îngrijire de înalta calitate a celor mici”.

AGERPRES: Care este impactul televiziunii, al computerului asupra dezvoltării copilului?

Dr. Carmen Truţescu: În ultimii ani asistăm la o explozie de produse mass-media destinate copiilor, incluzând spectacole de televiziune, o serie de produse video/DVD (Brainy baby Mozart), canale de cablu destinate copiilor. Televizorul joacă în prezent rolul fundalului în multe dintre casele oamenilor – aceasta însemnând că un număr mare de ore pe zi televizorul funcţionează fără ca unul din membrii familiei să urmărească efectiv programul difuzat. La acest acces nediferenţiat pe care copiii îl au la programele de televiziune se adaugă timpul petrecut de copil în faţa calculatorului şi a diverselor ecrane de tip video. Creşterea rapidă a interesului copiilor pentru formele de mass-media ne dă motive suficiente să ne pune întrebări în legătură cu posibilele efecte pe care intervalul de timp pe care copiii îl petrec în faţa ecranului le poate avea asupra sănătăţii fizice şi psihice a copiilor. Efectele expunerii la programe media, raportate la vârsta copiilor, au făcut obiectul mai multor studii de specialitate. Încercând să pună în balanţă avantajele şi riscurile la care este expus un copil pe durata accesării programelor de tip tv/ computer, specialiştii au adus argumente pro şi contra acestui fenomen.

În anii 1970, Hollenbeck şi Slaby au menţionat că televiziunea a devenit deja o parte standard a vieţii de zi cu zi pentru sugari şi au estimat că între 6 – 12 luni copiii petrec 1- 2 ore pe zi în prezenţa televiziunii. Un studiu realizat în SUA în 1999 a constatat că cei mici petrec în medie 6 ore şi 32 minute pe zi, cu diverse medii combinate. S-a dedus că în momentul în care persoana atinge vârsta de 70 ani, el sau ea va fi petrecut echivalentul a 7 – 10 ani vizionând la TV. Un studiu mai recent a constatat că 32% din copiii între 2 şi 7 de ani şi 65% din copiii de 8 până la 18 ani au televizoare în camera în care dorm.

În primul rând, pentru sugari şi copii expunerea la televizor a fost asociată cu perturbări ale tipicului de nutriţie şi dietă, favorizând apariţia obezităţii, dar şi influenţe asupra abilităţilor neuro-psihice, în special asupra atenţiei, gradului de activitate, memoriei şi statusului emoţional. La copiii preşcolari, potrivit unor studii efectuate în 2009 şi în 2012, s-a observat întârziere în dezvoltarea limbajului, hiperactivitate, scăderea capacităţii de concentrare, a atenţiei, violenţă şi agresivitate, precum şi scăderea performanţelor academice, în timp ce la copiii mai mari se adaugă creşterea preocupării pentru aspectul propriului corp, sexualizare precoce, creşterea predispoziţiei de a consuma alcool, nicotină sau droguri. Există studii realizate în SUA care arată că 10% până la 20% din violenţa din viaţa reală poate fi atribuită violenţei din mass-media. O analiză a videoclipurilor muzicale din anii ’90 a descoperit că aproape un sfert dintre acestea prezentau manifestări violente şi făceau referire la arme de foc, în timp ce un sfert dintre toate videoclipurile analizate conţineau referiri la consumul de alcool sau tutun.

AGERPRES: Cum influenţează mesajele transmise prin intermediul televiziunii?

Dr. Carmen Truţescu: Copiii şi adolescenţii sunt deosebit de vulnerabili la mesajele transmise prin intermediul televiziunii, care influenţează percepţiile şi comportamentele lor. Mulţi copii mici nu pot face diferenţe între ceea ce văd şi ce este real. Alte cercetări au arătat că vizionarea tv are efect traumatizant asupra dezvoltării cerebrale normale, efect prezent chiar şi în cazul programelor informative (de ştiri) care pot să conducă la creşterea frecvenţei coşmarurilor, în special atunci când copiii vizionează singuri aceste programe. Alte două studii, care au implicat un total de aproape 1.500 de părinţi, au constatat că mai puţin de jumătate din părinţi se uitau la televizor împreună cu copiii lor. Există cercetări care evaluează efectele neurovegetative apărute pe durata expunerii la programele TV. Mesajele emoţionale transmise în cadrul acestor programe, dificil de filtrat şi conceptualizat pentru cei mici, se corelează cu modificări ale ritmului cardiac şi ale frecvenţei respiratorii, în timp ce activitatea electrică a creierului, înregistrată la nivelului scalpului pe parcursul vizionării, este similară celei înregistrate în timpul somnului sau în condiţii de hipnoză. Asistăm practic la o stare de pasivitate cerebrală. Această condiţie nu solicită participarea activă cerebrală şi nu favorizează sinaptogeneza. Menţionăm că procesul de sinaptogeneză este mult mai intens la vârste mici (înainte de 3 ani) scăzând ca intensitate în anii următori. Cu alte cuvinte, vârsta preşcolară reprezintă o perioadă în care stimularea neuro-cognitivă este urmată de cel mai amplu proces de neurodezvoltare. Folosind acest interval de vârstă, copiii pot face achiziţii majore, pot construi circuite neuronale cu o mai mare uşurinţă decât adulţii, structuri esenţiale pentru dezvoltarea neuro-psihică ulterioară.

AGERPRES: Care sunt recomandările specialiştilor în legătură cu perioada de timp pe care copiii şi adolescenţii o pot petrece la televizor sau computer?

Dr. Carmen Truţescu: În ultimii 15 ani, Academia Americană de Pediatrie (AAP) şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la intervalul de timp pe care copiii şi adolescenţii îl petrec la televizor şi a conţinutului acestor programe şi a trasat linii directoare cu privire la utilizarea de televiziune pentru copii, recomandând în 1999 ca accesul la televiziune să fie minimizat pentru sugari şi copiii mici, iar în 2001 vorbind chiar despre interzicerea accesului copilului de până la 2 ani la televiziune.

AGERPRES: Creează dependenţă privitul la televizor şi utilizarea computerului?

Dr. Carmen Truţescu: O întrebare frecventă este dacă privitul la televizor sau utilizarea prelungită a computerului pot duce la comportamente de tip adictiv. Studii longitudinale au arătat că vizualizarea programelor TV la preşcolari a prezis vizualizare crescută mai târziu la adolescenţă. Programele de televiziune devin astfel parte constitutivă a rutinei zilnice a acestor familii. Subliniem totodată că atunci când timpul petrecut în faţa televizorului este mai mare scade oportunitatea copilului de a interacţiona cu ceilalţi membri ai familiei, colegi şi profesori, precum şi timpul de joacă în aer liber, lectura, toate fiind componente de îngrijire de înalta calitate a copilului, care dezvoltă atât abilităţile sociale cât şi gândirea celor mici.

AGERPRES: Sunt opinii care spun că televiziunea poate fi o alternativă educaţională.

Dr. Carmen Truţescu: Utilizarea televizorului ca alternativă educaţională, îndelung vehiculată şi susţinută de producătorii de televiziune, are însă multiple limitări. Pentru sugari nu există programe TV care să reprezinte forme de învăţare. Televiziunea ca fundal a fost demonstrat că întrerupe jocul copiilor şi scade performanţele acestuia. Deşi există programe de înaltă calitate pentru copiii mai mari (vârsta 3 – 5 ani), care pot promova abilităţile de citire şi comportamentul pro-social, beneficiile acestor programe nu pot fi considerate ca o alternativă de educaţie formală de către cadrele didactice, fiind necesară asocierea unei componente umane în cadrul acestui tip de abordare educaţională. Altfel spus, programele TV educative, soft-urile dedicate celor mici pot fi utile ca instrumente în cadrul procesului de învăţare cu condiţia ca utilizarea lor să respecte anumite criterii. Între aceste criterii se numără necesitatea educării părinţilor în legătură cu efectele televiziunii asupra psiho-neuro dezvoltării, părinţii să recunoască amploarea consumului de mass-media de către copiii lor, limitarea timpului total de acces mass-media pentru copii (cu divertisment media) descurajarea/ interzicerea vizionării TV de către copii mai mici de 2 ani şi implicarea în activităţi care pot promova corespunzător dezvoltarea creierului, cum ar fi vorbitul, jocul, dansul, cântatul, lectura împreună, monitorizarea emisiunilor vizualizate de către copii şi adolescenţi. Cele mai multe programe ar trebui sa fie informative, educaţionale, nonviolente. Părinţii să urmărească emisiunile TV împreună cu copiii lor şi să discute conţinutul.