VORBE TARI

La Bucureşti, criza coronavirusului poate lovi anticipat

un articol de Vlad PUFU

China, imensa uzină a lumii, s-a gripat iar marile economii încep să strănute. Dezbaterile din zona medicală, pe tema răspândirii coronavirusului chinezesc, se mută mai nou, în zona economică. COVID-19 contaminează finanţele lumii, mulţi analişti preocupându-se de posibila apariţie a unei serioase crize economice.

Kristalina Georgieva, şefa F.M.I., recunoaşte că răspândirea coronavirusului ar putea avea impact negativ asupra economiei mondiale în 2020, dar linişteşte pieţele spunând că “Există foarte multe incertitudini și vorbim aici de scenarii, nu de proiecții, întrebați-mă peste zece zile. (…) Cel mai probabil scenariu este o scădere puternică în activitățile Chinei urmată de o recuperare rapidă și un impact relativ limitat la nivel global. (…) Acesta a fost cazul epidemiei de Sindrom respirator sever și acut (SARS), care a omorât 299 de oameni în perioada 2002-2003.” Situaţia este substanţial diferită astăzi.

Printre rânduri, şefa F.M.I. lasă un “dacă” de siguranţă. Se vede cu ochiul liber că există consecinţe nefaste şi se înmulţesc de la zi la zi. Ea cere un răgaz de 10 zile pentru o estimare mai corectă a impactului epidemiei asupra P.I.B.-ului mondial. Într-adevăr, depinde cât de repede poate fi izolat virusul în zilele următoare. Altfel, “ne vom pregăti ca de un război”, cum ne punea în temă Bill Gates.

China pare să nu ţină cont de escaladarea tensiunilor din economia mondială. Măsurile de izolare a unor zone întregi, până la limita drepturilor omului, a sute de milioane de oameni, de blocare a unor mari comunităţi fără acces la locul de muncă, la magazine, etc., conduc, pe orizontală, la îngreunarea transportului, a aprovizionării şi pune, în final, în dificultate producţia. Marile corporaţii, ce contribuie direct la P.I.B.-ul ţărilor lor, de la Apple până la industria auto germană, au probleme deosebite. Ce va urma? Oricum, schimbări majore în actuala paradigmă şi o regândire a logicii de business în geoeconomia lumii. Răul a fost deja făcut. Puse în faţa evidenţei, marile economii au constatat ce înseamnă să pui toate ouăle în acelaşi coş. Se va rescrie întreaga hartă a economiei mondiale şi, probabil, guvernele vor încuraja, pe modelul Trump, producţia în ţările lor.

Semnalele turbulenţelor din piaţă vin şi la noi din toate părţile.

Scăderea preţului la petrol, la pompă, în aceste zile, nu ar trebui să bucure pe nimeni. Este o consecinţă firească a cererii în scădere, a lipsei de comenzi, deci a stagnării. Conform Bloomberg, industria aeronautică este cea mai afectată.

România pare să nu se preocupe prea mult de pericolele care-i bat la poartă. De la etapa “virusul e un punct mic pe o hartă mare”, adică departe, până la convocarea unui raport S.R.I. în comisia parlamentară de resort. Ca întotdeauna, în extreme. Între timp, “departele” a devenit foarte aproape şi este o chestiune de zile, probabil, până când vom avea un caz de coronavirus diagnosticat în ţară. Din punct de vedere medical, un asemenea test de stres pică cât se poate de prost. În imaginea publică sistemul de sănătate parcurge poate cea mai nefastă perioadă a sa. Dezbaterea pe buget, despre introducerea spitalelor private în circuitul banului public, a programelor naţionale, a reuşit doar să creeze neîncredere şi o spaimă în plus pacienţilor. Sunt încă nelămuriţi ca atunci când au o problemă unde este mai bine să se prezinte. Discuţiile se pot extinde până la cine va trata infecţia cu coronavirus. Spitalele private sau cele de stat? Deocamdată, la Suceava, în graba intervenţiei şi a panicii din jur, am dat cu suspectul de pământ! A fost prima confruntare cu realitatea.

Pe de altă parte, desfăşurarea evenimentelor arată că alerta medicală vine la pachet, aproape sigur, cu o alertă economică, posibil majoră.

Apar primele semne din piaţa locală. P.R.I.M.E.R., Patronatul Producătorilor de Medicamente din România, anunţă o iminentă criză a medicamentelor în prima jumătate a anului. “În mai puţin de două luni am asistat la o explozie a preţurilor materiilor prime la medicamente, evident în contextul epidemiei din China”. “Preţurile au crescut cu 500% la materiile prime care vin din China pentru fabricanţii de antibiotice, antiparazitare, hormoni, paracetamol, heparină, aminoacizi”, a spus dr. Dragoş Damian, director executiv.

Este doar un prim semnal. Se vor înmulţi în perioada următoare, indiferent cum şi când se va opri alerta medicală mondială. Urgenţele economice de-abia de acum încep, pentru că geoeconomia şi-a aflat dependenţa de El Dorado-ul chinezesc, iar paradigma se va schimba.

La Bucureşti, perspectiva nesiguranţei actului de decizie politică îngrijorează cel mai mult. Percepţia instabilităţii, când totul este volatil la hotare, a imponderabilităţii politice, a lipsei de predictibilitate pe un orizont de timp de cel puţin 6 luni, induce o stare de nesiguranţă.

Leadership-ul politic din România pare că trăieşte într-o altă dimensiune. Ipoteza “optimistă” sună incert: 90 de zile în care România rămâne fără Parlament, cu un Guvern cu mâinile blocate, fără drept de a emite Ordonanţe de Urgenţă. Consecinţele pot fi periculoase în actualul context internaţional. Fără nicio posibilitate de legiferare rămânem o pradă uşoară nu numai epidemiei virusului chinezesc, ci şi câinilor maidanezi.

P.S.

Şi dacă vine o perioadă în care România ar trebui condusă doar prin Ordonanţe a căror urgenţă se impune cu adevărat?