- Când ați ales specialitatea Boli Infecțioase v-ați imaginat că veți trece momente precum actuala pandemie? După ce ați trăit aceste zile, dacă ar fi să alegeți din nou, tot medic infecționist ați alege să fiți?
Mi-am dorit dintotdeauna sa fiu medic, tatăl meu a avut un rol decisiv în acest sens. Specialitatea de boli infecțioase presupune, în permanent, o evoluție dinamică și nu mă refer doar la această pandemie. Se dă o luptă grea cu microorganismele, în orice moment, indiferent că este criză sau nu. Mă refer la infecțiile severe pe care le au pacienții în practica de zi cu zi. Aș face aceeași alegere…
- Care a fost cazul cel mai greu de tratat/salvat, în această criză?
Cazurile critice sunt întotdeauna greu de rezolvat pentru că implică o evoluție imprevizibilă. Indiferent de cât de mult am face pentru pacient, acesta este fragil și este greu de anticipat cum va evolua.
- Cum vi s-a modificat ritmul profesional și cum a fost afectat ritmul de viață obișnuit?
Viața noastră, a tuturor, s-a schimbat de când a apărut această pandemie; pentru personalul medical înseamna o activitate intense, suntem pe câmpul de luptă. Pentru ceilalți, înseamnă măsuri restrictive care să prevină îmbolnăvirea. Ajungem să învățăm să conviețuim cu virusul și de noi depinde să o facem în mod armonios.
- Ce simțiți când intrați în saloanele cu pacienți COVID-19? Cum încercați să le îndepărtați temerile pacienților cu această infecție? V-a marcat vreuna dintre aceste interacțiuni, în mod special?
Noi, medicii infecționiști am avut mereu situații complicate cu pacienți cu infecții severe, la care intervențiile s-au făcut cu dificultate. Ma refer atât la riscul epidemiologic, la complexitatea cazului, cât și la componenta psihologică. În cazul de față, vorbim despre un virus necunoscut, pacientul nu știe exact ceea ce-l așteaptă, cum va fi evoluția. De multe ori, perioada de spitalizare s-a prelungit si presiunea psihologică pentru pacient a fost greu de suportat. Rolul nostru a fost să explicăm, cu răbdare. Pas cu pas, să le fim alături și să le dăm speranță.
- Câteva date biografice. Când v-ați hotărât să urmați medicina? Când v-ați descoperit vocația pentru profesia de medic?
Așa cum spuneam și la începutul interviului, nu mi-am pus problema să fac altceva în afară de medicină; dacă aș lua-o de la capăt, tot medic aș alege să fiu, indiferent cât de greu mi-ar fi!
- Ați simțit, în această perioadă, că familia se teme pentru dumneavoastră când plecați la serviciu ? Ați mai mers acasă sau v-ați izolat? Ce măsuri ați luat pentru a-i proteja pe cei apropiați.
Este o întrebare pe care ne-am pus-o toți cei care lucrăm cu pacienți cu COVID-19; fiecare dintre noi a putut să opteze dacă să se izoleze sau nu de familie, în această perioadă. Eu, personal, m-am izolat de acei membri ai familiei care sunt în vârstă. În primul rând de părinții mei și de nașii mei. Am mers pe idea că îmi iau cu strictețe toate măsurile de prevenire a îmbolnăvirii și nu m-am izolat de soția și de băiatul meu.
- Cum arăta perioada de 1 mai pentru dvs., în anii trecuți? Cum petreceați aceste zile? Vă plac călătoriile?
Îmi plac foarte mult călătoriile, este modul în care mă relaxez cu familia și îmi încarc bateriile. Îmi place să descopăr zone noi, să văd oameni diferiți și să interacționez cu ei. Dacă vorbim de mini vacanța de 1 mai, era o tradiție să o petrecem pe litoral, atunci când nu eram de gardă. Este adevărat că viața noastră a fost complet diferită în ultimele luni, dar aș vedea și partea plină a paharului. Ne vom bucura, cu siguranță, mai mult, atunci când vom reveni la normalitatea pe care ne-o dorim cu toții. Cred că vom reuși, în viitorul apropiat, să ne facem și concediile, dar o vom face pas cu pas, în siguranță. Vom începe cu mașina proprie, în zone sigure și, pe măsură ce lucrurile se vor echilibra, ne vom întoarce la destinațiile dorite.
