Având în vedere serotipurile de pneumococ întâlnite în România, care produc boli severe precum pneumonia, otita medie acută sau meningita, cât și rezistența foarte mare la antibiotice a tulpinilor de pneumococ din țara noastră, protecția prin vaccinare față de cât mai multe serotipuri identificate este esențială, afirmă prof. dr. Doina Anca Plesca, vicepreședinte Societatea Română de Pediatrie.
Medicul explică de ce este necesară vaccinarea copiilor până în cinci ani cu vaccinul pneumococic conjugat cu 13 valențe.
„Bolile pneumococice sunt infecții cauzate de o bacterie numită Streptococcus pneumoniae (pneumococul), localizată în mod normal la nivelul nazo-faringelui. Această bacterie face parte din flora microbiană normală. Pneumococul este unul din principalii agenți patogeni infecțioși regăsiți la vârsta copilăriei (mai ales în primii 5 ani de viață), transmisibil de la om la om. Se transmite pe cale aeriană, direct — prin vorbit, căscat, strănut, râs, tuse, contact cu un purtător asimptomatic—, sau indirect, prin praf contaminat. Studiile epidemiologice au demonstrat că aproximativ jumătate dintre copii sunt purtători la nivel nazo-faringian de pneumococ, procentul ajungând, în anumite zone geografice, chiar la 80% la copiii care frecventează colectivitățile (grădinițe, creșe șamd). Prezența penumococului în nazo-faringe reprezintă un risc semnificativ pentru gazdă, dar și pentru cei din jur, deopotrivă copii și adulți”, a detaliat dr. Plesca.
Ea subliniază că infecțiile produse de Streptococcus pneumoniae nu produc imunitate împotriva unor viitoare infecții pneumococice. Astfel, un copil poate să prezinte mai multe boli provocate de pneumococ de-a lungul anilor — otită medie acuta, sinuzită, pneumonie, bacteriemie, septicemie, etc.
„Bolile pneumococice pot să fie boli care se cantonează la un anumit nivel ‘boli non-invazive’ — otita medie acută, pneumonia sau sinuzita—, cel mai frecvent regăsite în patologia copilului — 75% din cazuri — și ‘boli invazive’ — meningita, septicemia sau bacteriemia, pneumonie cu pleurezie—, cu rate mari de mortalitate, dar cu o incidență mult redusă (25% din cazuri). Bolile pneumococice omoară aproximativ 1,8 milioane de oameni anual, dintre care aproximativ 800.000 sunt copii cu vârste sub 5 ani. Se apreciază că bolile pneumococice reprezintă cea mai frecventă cauză de deces din lume care poate să fie prevenită prin vaccinare”, adaugă medicul.
Dr. Anca Plesca susține că, în prezent, România înregistrează cea mai mare rată a mortalității infantile în rândul statelor membre ale Uniunii Europene — 9,1/1.000 nou născuți, vs media europeană de 4,1/1.000 nou născuți.
Totodată, arată ea, peste 24% dintre decesele la copiii cu vârsta până într-un an sunt cauzate de afecțiuni ale tractului respirator inferior, iar 29% dintre decesele la copiii cu vârste sub 5 ani sunt cauzate de pneumonie.
„Incidența bolilor pneumococie în Europa, la copiii sub 5 ani, este de 11.19 /100.000 locuitori, în timp ce la adulții de peste 64 de ani este de 17/100.000 persoane. În România, incidența bolilor pneumococice invazive este mult sub-evaluată și sub-raportată, respectiv 0,3 cazuri/100.000 de indivizi, comparativ cu rata medie europeană de 4,8 cazuri/100.000 persoane. Grupele de vârstă cele mai expuse să dezvolte boli pneumococice sunt sugarii și adulții peste 65 ani. Există mai multe condiții medicale care pot să crească susceptibilitatea la infecții pneumococice severe/invazive, indiferent de vârstă. Dintre acestea se pot menționa lipsa splinei (asplenie funcțională sau anatomică), sindroame de imunodeficiență (infecția HIV/SIDA, infecția TBC, etc.), boli autoimune (lupus eritematos, artrita cronică juvenila, dermatomiozită, etc.), afecțiuni maligne hematologie ( leucemii, limfoame, etc.), cancere solide (tumori cerebrale, renale, osoase, etc.)”, a mai explicat vicepreședintele Societății Române de Pediatrie.
Potrivit acesteia, datele epidemiologice publicate în Romania arată că 1 din 5 copii români cu vârsta până într-un an ajung la medicul de familie sau în spital ca urmare a unei afecțiuni care ar putea fi cauzată de pneumococ.
„În Romania, utilizarea abuzivă de antibiotice a condus la creșterea rezistenței germenilor la aceste medicamente. Un raport din 2014 al Centrului European de Control al Bolilor poziționează România la peste 50% rată de rezistență a pneumococului la antibiotice, acesta fiind cel mai mare procent de infecții pneumococice rezistente la penicilină și macrolide dintre țările europene. În unele studii naționale, rata de rezistență este de 70%. Cele mai alarmante date raportate subliniază rate de rezistență la diverse antibiotice a tulpinilor izolate de la copii purtători naso-faringian de pneumococ (serotipurile 23 F, 6B, 19 F și 14), care variază de la 83% pentru penicilină, 18% pentru ceftriaxonă, 62% pentru eritromicină și 66% pentru trimetoprim/sulfametoxazol”, a mai spus medicul.
Dr. Plesca subliniază rolul cheie al vaccinării în lupta împotriva rezistenței la antibiotice.
„Odată cu introducerea vaccinării antipneumococice s-a redus semnificativ incidența infecțiilor aparatului respirator produse de pneumococ, permițând o utilizare mai redusă a antibioticelor și prevenirea dezvoltării mecanismelor de apariție a rezistenței. Introducerea vaccinării antipneumococice în programele naționale de vaccinare în anumite țări europene a condus la reducerea semnificativă a utilizării antibioticelor. Astfel, introducerea vaccinarii antipneumococice în programul național de imunizare din Franța a condus la reducerea cu 50% a consumului de antibiotice în rândul copiilor”, a detaliat ea.
Medicul susține vaccinarea antipneumococică și atrage atenția asupra ratei crescute a mortalității infantile.
„În România, un program de imunizare anti-pneumococică este necesar ținând cont de rata crescută de mortalitate infantilă (una din principalele cauze de deces în rândul copiilor sub 5 ani este pneumonia) cât și de rata crescută de rezistență la antibiotice a tulpinilor de pneumococi. Eficiența vaccinării a fost demonstrată în bolile pneumococice din întreaga lume prin reducerea bolilor invazive pneumococice, a pneumoniei, otitei medii acute și a portajului nazofaringian (prezența bacteriei la nivel nazo-faringian). Vaccinarea antipneumococică a demonstrat o valoare medicală profilactică de necontestat. Astfel, în 2011 studiile epidemiologice întreprinse în Statele Unite au demonstrat că introducerea vaccinării antipneumococice a condus la o reducere de 64% a rezistenței la antibiotice a infecțiilor pneumococice în cazul copiilor și de 45% a rezistenței la antibiotice la adulții de peste 65 de ani. În Marea Britanie și Franța, bolile pneumococice invazive cauzate de tulpinile acoperite de vaccin au scăzut cu 90%, respectiv 84% la copiii vaccinați, în mai puțin de doi ani de la implementarea programului. Având în vedere serotipurile de pneumococ întâlnite în România, care produc boli severe precum pneumonia, otita medie acută sau meningita, cât și rezistența foarte mare la antibiotice a tulpinilor de pneumococ din țara noastră, protecția prin vaccinare față de cât mai multe serotipuri de pneumococ identificate este esențială”, a punctat dr. Plesca.
Mai mult, ea menționează că între anii 2010 — 2013 aproximativ 97% din cazurile de boli pneumococice invazive — meningita pneumococică, septicemie, bacteriemie, etc—, înregistrate la pacienți de toate vârstele, provenind din Europa Centrala și de Est, au fost produse de serotipurile incluse în vaccinul antipneumococic conjugat cu 13 valențe.
„Conform Studiului care a evaluat portajul nazo-faringian la copii, coordonat de Institutul National de Boli Infecțioase Matei Balș, publicat în 2014, 83,6 % dintre serotipurile circulante izolate rezistente la antibiotice sunt incluse în vaccinul antipneumococic conjugat cu 13 valențe (serotipuri)”, a mai arătat vicepreședintele Societății Române de Pediatrie.
Dr. Anca Plesca explică și vârsta la care trebuie făcut vaccinul pneumococic, dar și bolile care pot fi prevenite.
„Calendarul Național de Vaccinare în România precizează că vaccinarea antipneumococică se face la 2, 4 și respectiv 11 luni. Copiii nevaccinați, cu vârste cuprinse între 12-23 luni, ar trebui să primească două doze de vaccin, la interval de cel puțin 8 săptămâni. Utilizarea de rutină a vaccinului pneumococic conjugat peste vârsta de 5 ani nu este recomandată. Infecția produsă de Streptococcus pneumoniae (Pneumococ) poate să determine manifestari clinice extrem de variate din punct de vedere clinic dar și evolutiv. Dintre cele mai frecvente boli produse de pneumococ menționez otita medie acută (otita supurată), sinuzita acută bacteriană, pneumonia acută, meningita acută bacteriană (inflamația membranelor care ‘învelesc’ creierul și măduva spinării), septicemie, bacteriemie. Pneumococul este o cauză comună a sinuzitelor și a otitei medii acute, fiind izolat în 28-55% dintre aspiratele din urechea medie. Până la vârsta de 12 luni, mai mult de 60% dintre copii au avut cel puțin un episod de otită medie acută. Infecțiile urechii medii sunt cele mai frecvente motive de prezentare la medic pentru copiii din SUA. Otita medie acută pneumococică se poate complica cu mastoidită acută (supurație osoasă a stâncii temporale), meningită acută, abces cerebral, tromboză de sinus cavernos. Complicațiile pneumoniei pneumococice la copil includ pleurezie purulentă (empiem), abces pulmonar, pneumonie necrotizantă, afectare pulmonară acută cu sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS). Meningita pneumococică, infecție bacteriană extrem de gravă, se poate complica cu sechelele neurologice — retard mental, deficite motorii, epilepsie, etc—, pierderea auzului sau cu deces într-un procent semnificativ de cazuri”, detaliază dr. Anca Plesca.
Ea subliniază că după introducerea vaccinului antipneumococic în programele de imunizare de rutină la sugari acesta a demonstrat eficiență rapidă și semnificativă în prevenția bolilor pneumococice invazive (meningita pneumococică, septicemie pneumococică, bacteriemie pneumococică), a pneumoniei și a otitei medii acute.
Sursa: AGERPRES
