Pandemia a făcut ca numărul victimelor violenței domestice să crească. Tot mai multe femei abuzate cer ajutorul autorităților pentru a putea scăpa din calvarul pe care-l trăiesc alături de soții abuzatori. În starea de urgență, apelurile victimelor violenței domestice către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse dintre Femei și Bărbați s-au dublat, explică reprezentanții asociațiilor care susțin drepturile victimelor violenței domestice. Deși au apelat la autorități, puține femei abuzate au avut curajul de a pleca de acasă. „Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse dintre Femei și Bărbați are o linie telefonică gratuită pentru victime, la care acestea pot să sune și să afle informații. Apelurile la această linie s-au dublat în starea de urgență. Asta înseamnă că femeile vor să afle lucruri, vor să afle care sunt pașii pe care trebuie să-i facă pentru a ieși dintr-o relație abuzivă. Problematic este faptul că în starea de urgență, în care am rămas, practic, blocați în casă, s-a întâmplat ca aceste femei să fie în locul în care era cel mai nesigur pentru ele. Pentru multe dintre ele a fost complicat să scape din strânsoarea agresorului. Le-a fost greu să fugă, pentru că exista această teamă că vor fi amendate, că tot ele vor plăti pentru faptul că încearcă să fie în siguranță” a explicat Andreea Rusu, președinte Asociației „Filias”, ONG al cărei scop este acela de a susține victimele violenței domestice, pentru Medika TV.
„În copilărie, violența era singura cale de comunicare”
Deși sunt permanent printre noi și au nevoie de ajutor, foarte puține dintre victimele violenței domestice au curajul de a cere sprijinul. O astfel de experiență a trăit-o și Alina Rusu, victimă a unui soț abuzator care, în prezent, ajută și alte femei să poată scăpa din iadul pe care îl trăiesc acasă. Acesta și-a asumat rolul de a deveni „voce și chip”, pentru femeile abuzate. „Am copilări într-o familie în care cel mai obișnuit mod de comunicare era violența. După ce am crescut, mama nu a mai luat bătaie de la tata, în schimb a trăit o viață neîmplinită, tristă, plină de durere. Mama mereu mi-a spus, înainte de a se stinge, «Să nu-mi urmezi calea, să nu trăiești ca mine, alege să trăiești fericită» . S-a stins devreme, poate mult prea devreme. Asta mi-a dat un imbold de a-mi schimba traiectoria vieții și de a deveni o femeie liberă de tot ce a însemnat violența domestică. Este un model în care eu am crescut și toată lumea în jurul meu spunea că nu e greu de trăit în violență. Preotul își bătea soția, polițistul își bătea soția, vecinele toate luau bătaie, colegele de muncă ale mamei la fel și eu am considerat că acesta este un mod normal de viață. Era normalitatea în care m-am născut, am trăit și am devenit mai apoi femeie matură” rememorează Alina Rusu, viața sa înainte de eliberarea din mâinile unui soț agresor, la Medika TV.
Schimbarea a venit în momentul în care victima Alina Rusu a înțeles că nu poate avea o viață similară cu a mamei sale și că este momentul să acționeze, să fie alături de celelalte femei cu care împarte aceeași dramă. „De mulți ani nu mai sunt o victimă, sunt parte din soluție pentru victimele abuzate. Hotărârea mea de a ieși dintr-o relație abuzivă a fost în momentul în care mi-am îngropat mama. Atunci mi-am spus că vreau să trăiesc o viață frumoasă și tihnită și am hotărât să divorțez” a declarat tânăra, în direct la Medika TV.
În prezent, Alina militează pentru drepturile victimelor violenței domestice și face demersuri pe lângă celelalte femei pentru a putea avea curajul de a-și lua viața de la capăt. „Am luat decizia de a deveni voce cu chip, înainte scriam pe blogul meu despre experiențele pe care le-am trăit, dar am considerat că cel mai bine este să te faci văzută cu vocea și chipul. În acel moment te asumi și îți asumi și împuternicești celelalte femei să devină voce cu chip.” a spus Alina Rusu.
Convieșuirea cu abuzatorul, parte a depresiei
Pentru cele mai multe dintre victimele violenței domestice este foarte delicat orice demers de a fugi din calea agresorului și de a începe o nouă viață. În plan psihologic se duce o adevărată luptă pe care, din păcate, victimele o pierd. „De multe ori este vorba despre depresie și în mijlocul depresiei există ceea ce se numește abulie, adică o scădere a capacității voinței, a inițiativei și pur și simplu rămâi în o a treia fază în ceea ce privește trauma. Există fuga sau atacul, adică să fii și tu agresiv, dar mai există și starea de paralizie, adică rămâi așa pe loc sperând să se termine. Majoritatea victimelor cu care am stat de vorbă spun că și-ar dori ca acel om să se oprească, nu să pățească el ceva. De cele mai multe ori oamenii nu sunt deschiși să vorbească despre asta și nu neapărat pentru că nu vor. Există un mecanism ciudat, acela al atașamentului față de agresor.”atrage atenția dr. Cristian Andrei, medic primar psihiatru.
Deși numărul victimelor este în creștere, România încearcă să facă eforturi din punct de vedere legislativ pentru a acorda protecție persoanelor abuzate în familie. Cel mai nou demers juridic prin care se conferă protecție victimelor violenței domestice, este ordinul de restricție provizoriu, eliberat de polițiști imediat ce sunt sesizați de către victime.
