Zile de durere, pline de lacrimi și speranță, în care rugăciunea pare să fie, uneori, singura alinare. Prin asta trec, deopotrivă, medici și pacienți de la începutul pandemiei. Iar în unele cazuri, neputința medicilor în lupta cu virusul, lasă amprente adânci în sufletele salvatorilor.
Sunt luni întregi de când medicii din prima linie strigă disperați și încearcă să-i determine pe oameni să înțeleagă că noul virus atacă într-un mod perfid, care nu greu poate fi anticipat. Se fac studii și cercetări, dar oamenii de știință tot nu au reușit să descopere ce înseamnă cu adevărat acest virus, să anticipeze cum va afecta un anumit pacient sau ce îl face să treacă neobservat în cazul altor pacienți. Nu există încă un tratament specific pentru COVID-19, ci doar medicamente care au dat rezultate în cazul unor bolnavi sau care nu au schimbat nimic în cazul altora.
Iar salvatorii au ajuns să-și strige neputința în fața acestui inamic ce nu poate fi văzut decât la microscop.
Din păcate, sunt situații în care acțiunea celor din jur îi afectează pe salvatori la modul cel mai personal cu putință. Este și cazul medicului Ștefan Zahiu, specialist ATI, care se află în prima linie în lupta cu noul coronavirus la Spitalul Militar Central. Medicul trăiește de trei săptămâni o adevărată dramă, pentru că printre pacienții pe care încearcă din răsputeri să-i salveze se află chiar propria mamă.
Cu lacrimi în ochi, dr. Zahiu a vorbit despre această dramă personală la Medika TV.
“De 3 săptămâni îmi tratez propria mea de COVID la spitalul unde lucrez. Credeți că mai pot spune ceva în afară de asta? Credeți că e vreun tratament despre care să nu fi citit, pe care să nu-l fi căutat, să nu fi încercat să-l fac? E ca mersul pe sârmă (lupta cu boala – N.R.) . Și asta nu înțeleg oamenii ăștia care merg la mall. Așteptăm medicamente din Japonia și oamenii să-și facă liniștiți cumpărăturile în continuare”.
Specialistul ATI a mărturisit că sunt momente în care singura sa speranță e la Dumnezeu. Dr. Zahiu a vorbit deschis despre drama tuturor pacienților care ajung pe un pat de terapie intensivă, dar și despre nepăsarea celor care nu respectă regulile de protecție sanitară și care, prin comportamentul lor, nu fac altceva decât să răspândească virusul și să omoare, inconștient, oamenii.
“Eu mă rog mereu. O vorbă bună, un Doamne ajută spus câteodată ajută, chiar dacă nu are nici o legătură cu medicina. Oamenii nu înțeleg. Nu e o boală chirurgicală, o bubă pe care o tai, o scoți și-ți vezi mai departe de viață. Și aici e marea inconștiență a populației. Până nu ești bolnav ai senzația că ești erou. “Mie nu mi se poate întâmpla”. Și când ești pe un pat de terapie intensivă și vine unul la tine în halat din cap până-n picioare de zici că ești în vestul sălbatic, te uiți pe monitorul ăla și vezi că aia e saturația ta, oxigen 14-15… asta trebuie să vadă oamenii ăștia. Eu nu zic că trebuie să se blocheze societatea, economia, dar te duci la cumpărături, iei cu tine lista și gata. Ce tratamente să aducă țara? Suntem îndatorați până peste cap. Este războiul tău cu tine însuți. Doar să te organizezi puțin, mai mult nu pot să-ți cer eu ca individ. Acum nu vorbește doctorul din mine, vorbește fiul disperat”, a spus dr. Ștefan Zahiu cu lacrimi în ochi.
