România este ţara care se poate mândri cu o rată a mortalităţii pacienţilor care fac dializă mai mică decât media europeană, dar mai ales cu cea mai mare rată de includere în dializă din Europa, asta datorită faptului că avem 10.000 de pacienţi dializaţi, în 150 de centre private, unde s-au investit 40 de milioane de euro.
La nivel mondial, nefrologii români se compară cu cei din Japonia, care au o rată de 9 % mortalitate în dializă, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, prof. univ. dr. Eugen Moţa, preşedintele Societăţii de Nefrologie din România. Pentru prima dată în acest an, românii dovedesc o schimbare de mentalitate şi tot mai mulţi îşi dau acordul ca rinichii rudelor care au murit să fie transplantaţi unor pacienţi care pot fi salvaţi. Astfel, în 2013, statistica arată că, pentru prima dată, în România au fost transplantaţi mai mulţi rinichi de la cadavre decât de la donatori vii.
AGERPRES: Domnule profesor aţi vorbit, în timpul Congresului de Nefrologie de la Sibiu, despre o evoluţie spectaculoasă a dializei în România. Despre ce e vorba?
Prof. univ. dr. Eugen Moţa: În România, dializa a avut o evoluţie spectaculoasă. Am spus că în 1991, în 11 iulie, când am inaugurat Centrul de Dializă de la Craiova pe care eu l-am făcut, statul român nu a investit un leu acolo, era al şaptelea din România. Astăzi, România are aproape 150 de centre de dializă. Vă imaginaţi ce progres spectaculos s-a întâmplat! Înseamnă peste 10.000 de pacienţi, la 31 decembrie 2012. Este un număr spectaculos. Avem cea mai mare rată de includere în dializă din Europa, între 6 şi 7 %, în ultimii ani, în timp ce media europeană este de 2 %.
AGERPRES: Ce înseamnă pentru viaţa pacienţilor evoluţia dializei?
Prof. univ. dr. Eugen Moţa: Sunt oameni cu care am început dializa, trăiesc, şi-au crescut copiii, şi-au căsătorit copiii. Cel mai vechi pacient de la înfiinţarea aproape a primului centru de dializă cronică din România, în 1974, la Spitalul Carol Davila, este în viaţă. Omul acesta este viu. Dacă nu era dializă, demult nu mai era printre noi.
AGERPRES: Aţi comparat eficienţa dializei româneşti cu cea efectuată în Japonia. Suntem mai buni decât japonezii?
Prof. univ. dr. Eugen Moţa: Suntem mai buni decât europenii. Avem o rată a mortalităţii mai mică decât media europeană. (…) Doar Japonia are o rată a mortalităţii mai mică decât noi, în jur de 9 % şi Japonia îşi menţine această rată de ani de zile. La noi e 15,2 %, ceea ce înseamnă enorm.
AGERPRES: Cât de mult contează că în dializă, investiţiile din România sunt private?
Prof. univ. dr. Eugen Moţa: Dacă în România, în celelalte domenii s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat în dializă şi în nefrologie, România era astăzi cu o treaptă mai sus decât se află. Privatizarea dializei în România este un model de privatizare. Uitaţi-vă ce beneficii a adus şi ce evoluţie spectaculoasă am avut. Operatorii privaţi au investit peste 40 de milioane de euro în centrele private din România, statul român nu a investit niciun leu, pentru a cumpăra un aparat de dializă.
AGERPRES: Dacă vorbim despre transplantul renal în România, unde ne situăm?
Prof. univ. dr. Eugen Moţa: Vă dau procentele şi înţelegeţi imediat. 12 % din bolnavii potenţiali transplantabili sunt transplantaţi astăzi în România, iar în Europa, 41 %. Este o ameliorare a transplantului în România cel puţin în ultimul an. Anul acesta este pentru prima oară, când raportul rinichi de la donor viu – rinichi de la donor cadavru, s-a inversat. Până acum, majoritatea donatorilor de rinichi pentru transplant erau donatori vii. Anul acesta, raportul s-a inversat. 52 % dintre transplanturile de rinichi făcute în România s-au făcut cu rinichi de la cadavru. Ceea ce înseamnă un progres spectaculos, în primul rând, în ceea ce priveşte educaţia populaţiei generale. Fără acordul familiei nu se pot preleva organe. Vă imaginaţi ce salt spectaculos s-a întâmplat în educaţia populaţiei, dacă în dramele pe care le trăiesc aceşti oameni, acceptă să se preleveze organe pentru a fi transplantate celor aflaţi în suferinţă?!
AGERPRES: E la fel de bun un rinichi transplantat de la un cadavru cu cel de la un donator viu?
Prof. univ. dr. Eugen Moţa: Nu avem în România o comparaţie, dar diferenţa statistică pe care studiile o arată este nesemnificativă.
AGERPRES: Ce trebuie să facă românii ca să prevină boala cronică de rinichi?
Prof. univ. dr. Eugen Moţa: În primul rând, diabetul zaharat, în toată lumea reprezintă prima cauză a bolii cronice de rinichi. În America, 50 % din toate cauzele bolii cronice de rinichi sunt reprezentate de diabetul zaharat. A doua cauză a bolii cronice de rinichi este hipertensiunea arterială. 40 % dintre români au hipertensiune arterială. Vârsta peste 50 de ani este un factor de risc pentru boala cronică de rinichi. Bolile cardiovasculare în antecedente sau prezente, infarctul miocardic, accidentul vascular, cardiopatia ischemică, bolile vasculare periferice, multe anomalii structurale şi funcţionale ale rinichiului, infecţiile urinare care sunt mult mai frecvente la femei decât la bărbaţi, netratate corect în evoluţie ani de zile, degradează funcţia renală, litiaza renală, adenomul de prostată la bărbaţi, rinichiul unic. Toţi cei care au un singur rinichi se află la risc de a face boală cronică de rinichi. Toţi cei care au în familie pe cineva cu o boală cronică de rinichi sau au făcut transplant renal sau tratament dialitic, se află la risc şi ei de a face boala cronică de rinichi şi trebuie să vină la medic pentru a fi evaluaţi şi monitorizaţi.
AGERPRES: Comportamentul alimentar influenţează boala cronică de rinichi?
Prof. univ. dr. Eugen Moţa: Obiceiurile alimentare dacă ar fi implicate direct în producerea bolii cronice de rinichi, ar fi un dezastru în România, la alimentaţia noastră, aşa-zis tradiţională, care este devastatoare, este atât de departe de alimentaţia sănătoasă, care înseamnă jumătate din aportul alimentar zilnic, legume şi fructe proaspete, cereale integrale, lactate cu conţinut redus de grăsimi, reducerea aportului de sare, carne albă, nu carne roşie, de pasăre, de peşte, seminţe, arahide neprocesate, aceasta este alimentaţia sănătoasă pe care americanii au promovat-o.
