Ultimul subiect discutat cu aprindere, în contradictoriu, în Senatul României este cel referitor la introducerea orelor de educație sexuală în școli. În forma actuală, proiectul de lege nu generează o dezbatere reală asupra conținutului orelor care ar urma să devină obligatoriu, disputa fiind legată de consultarea sau nu a părinților și obținerea unui acord al acestora pentru ca minorii să participe la orele de educație sexuală.
Dezbaterile în legătură cu această inițiativă nu sunt tocmai noi. Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului (adoptată în 2004) a intrat pe un circuit legislativ în vederea modificării, în 2019. În 2020, ajungând în Camera Deputaților, cameră decizională, propunerile de modificare au fost completate cu noi prevederi, inclusiv cele vizând orele de educație sexuală în școli, redenumite în textul legii ca ore de ”educație sanitară”. Tot prin modificările din Camera Deputaților, s-a introdus obligativitatea unui acord al părinților pentru participarea copiilor la orele respective. După adoptare, legea a fost trimisă președintelui, spre promulgare, însă șeful statului a sesizat Curtea Constituțională, în acest caz. Argumentele sesizării pot fi consultate AICI. Judecătorii constituționali au respins sesizarea, astfel că președintele a cerut Parlamentului reexaminarea legii, iar prima discușie în plen, înaintea adoptării, a avut loc săptămâna aceasta.
Subiectul a generat dezbateri aprinse pornind de la faptul că sintagma de ”educație sexuală” a fost înlocuită cu ”educație sanitară”, dar și în legătură cu introducerea acordului părinților. Dezbaterile nu au pus absolut deloc accent pe conținutul orelor de educație sexuală în școli.
Un raport publicat la finele anului trecut de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa arată că, în majoritatea țărilor în care s-au introdus ore de educație sexuală în școală, accentul a fost pus pe transmiterea de informații cu privire la sănătatea sexuală și reproductivă. Experții organizații consideră că este nevoie de o extindere a programelor de educație sexuală în sensul abordării ”contextelor sociale reale în care se dezvoltă relații, dar și normalitatea plăcerii contactelor afective și sexuale”. În mod ceva mai concret ar fi vorba despre abordarea unor teme precum căsătoria, plăcerea sexuală, avortul, violența domestică, abuzurile, bullyng-ul, consimțământul, rolurile de gen, etc. Nu este de ignorat nici faptul că orele de educație sexuală vor urmări să reducă fenomenul discriminării pe criterii de sex și gen.
