În ultimele 24 de ore au fost confirmate încă două noi decese în rândul pacienților transferați de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” în urma incendiului care a avut loc pe 29 ianuarie. Cele mai recente decese au fost în cazul unui bărbat de 65 de ani și a unuia de 91 de ani, ambii cu forme severe de COVID-19 și alte afecțiuni asociate. Numărul victimelor de la “Balș” a ajuns astfel de 20, chiar dacă unii dintre pacienții transferați și care ulterior au murit nu fuseseră afectați de incendiu.
Printre victimele COVID-19 care erau internate la Balș în momentul incendiului se află și tatăl cunoscutului medic psihiatru Gabriel Diaconu.
Acesta și-a mărturisit, într-o postare emoționantă pe care a făcut-o pe Facebook, durerea pricinuită de moartea tatălui.
“Astăzi l-am dus acasă pe tata, lângă ceilalți care dorm, în pământul din care s-a născut neamul meu, aproape de munte. (…) Tatăl meu, care nu este un număr, se adună altora pe care pandemia ni i-a cerut. Tatăl meu, care nu este un număr, și-a lăsat inima atinsă, la final, de mâini străine de parcă erau ale noastre. O dată i-au repornit inima. A doua oară nu.
Tatălui meu, care nu este un număr, i-am spus la plecare și-un adevăr, și-o minciună, în timp ce era suit în ambulanță: ai să vezi că o să fie bine.
După care tatăl meu a plecat în ultima, posibil cea mai interesantă aventură. Pe care sper că odată, cândva, mi-o va spune cum a trăit-o el. Pentru că eu știu cum am trăit-o noi. Și a fost ca o aruncare în gol, după care când credeai că ai lovit pământul treceai prin el, și cădeam din nou.
Tatăl meu a fost scos din incendiul de la Balș. Acea dimineață îmi aparține doar mie, lui și alor mei. Nu e treaba nimănui prin ce am trecut și atunci. E prea târziu dar e prea devreme. Îi sunt dator, lui care a fost, să nu tac despre asta. E încă neașezat. După care, când am să-i simt așezarea, am să las lumii să știe ce e bine să afle. Astfel încât patima lui să nu rămână degeaba”, a scris dr. Gabriel Diaconu.
Pe de altă parte, medicul și-a arătat recunoștința față de colegii săi de breaslă, care au făcut tot ce au putut pentru a-i salva tatăl.
”Sunt împăcat cu trecerea lui. Astfel că astăzi nu am decât gânduri bune pentru cealaltă familie a mea. A doctorilor. Ei sunt motivul pentru care tata a trăit până acum. L-au tratat, l-au operat, când a fost nevoie l-au încurajat cu vorbele lor bune, cu sfatul și cu siguranța a ceea ce făceau. Grație lor, tata și-a putut cunoaște nepoții. Grație lor, suferința lui la final a fost mai mică. Nu e menirea noastră, a celor în halat, să facem omul veșnic. Tata a știut asta. Și a lăsat, și a iertat, fiecare medic care i-a tratat corpul, inclusiv pe acesta, în ale cărui mâini și-a pus orbește soarta, măcar că îi era copil”, a mai scris medicul psihiatru pe Facebook.
