Pasiune. Acesta este, probabil, cel mai bun atribut atunci când ne întrebăm de ce endocrinologul Cristina Copăescu practică această meserie. Aflată în echipa MedLife încă de acum 17 ani, de când a terminat rezidențiatul, medicul povestește cu ochii-i sclipindu-i de bucurie și mândrie cum medicina a ajuns să o definească nu doar ca profesionist, ci mai ales ca om:
„Nu mi s-a părut greu, pentru că am făcut-o întotdeauna cu plăcere – mi-a plăcut ce am învățat, ce am descoperit ulterior în facultate. Acolo am ajuns să mă minunez de măiestria organismului uman, e fascinant. Și nu încetez nici acum, în fața unor cazuri cu potențial de evoluție gravă, să mă bucur de evoluția care ajunge, într-un final, să fie bună și de resursele pe care le are organismul de a reacționa bine la un tratament”, mărturisește medicul.
Unii oameni se nasc pentru a deveni medici
Cristina Copăescu și-a dorit să fie medic de când se știe. Cu mama inginer chimist și tatăl veterinar, „jucăriile” care nu i-au lipsit niciodată din casă au fost stetoscopul și tensiometrul. Iar mai apoi, în gimnaziu, a făcut parte din detașamentul de Sanitari Pricepuți al școlii, unde a avut ocazia să le acorde primul ajutor colegilor care se accidentau. Astfel, singura problemă care s-a pus privind viitorul ei profesional nu a fost dacă să fie medic, ci dacă va fi unul bun:
„Nu mi-am răspuns niciodată cu ‘nu’. Dorința de a face bine, dorința de a ajuta oamenii din jurul meu, dorința de a vindeca… medicina e o profesie de vocație, este extrem de greu să o practici bine dacă nu ai vocație. Atunci când te specializezi, trebuie să fii permanent și de partea cealaltă a mesei, să te pui și în pantofii pacientului, altfel nu poți fi un medic bun”, e de părere doctorița Copăescu.
Iar modul în care își privește fiecare pacient în parte și în care abordează fiecare caz stă mărturie acestei declarații:
„În momentul în care ești în contact cu pacientul, tu nu trebuie să contezi, contează doar pacientul și sper să nu uit nici eu asta. Pacienții mei, indiferent de caz, au în spate povești de viață deosebite și sunt onorată că au avut încredere să mi le împărtășească.”
Fascinația endocrinologiei
Că avea să devină medic, a fost clar. Nu era însă decisă ce specializare să aleagă. Până când a început să studieze endocrinologia, care a cucerit-o definitv, după cum povestește chiar ea:
„Substanțele astea chimice care se numesc hormoni se revarsă asupra întregului organism, influențează absolut toate procesele biologice și fiziologice ale organismului. Știți ce este fascinant? Fără tiroidă trăiești cam trei luni. Fără glandă suprarenală, care ne menține în viață și ne dă tonusul, mai mult de câteva zile nu trăim dacă nu substituim. Practic, faptul că puteți să stați în picioare sau puteți să reacționați la stres se datorează glandei suprarenale. E fascinantă endocrinologia, a fost unul dintre cele mai frumoase stagii din facultate, iar în rezidențiat am avut șansa de a lucra cu excepționalul om și profesor, dr. Dumitrache”.
Anii au trecut, iar Dr. Copăescu i-au intrat în cabinet pacienți prin prisma cărora s-a întâlnit cu aproape toate diagnosticele din patologia endocrină. Și observă cu îngrijorare cum cazurile de tiroidită autoimună (în special în rândul copiilor) cresc văzând cu ochii. Iar motivul ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri – alimentația: „aici sunt demonstrate lucrurile – sunt incriminate substanțele folosite în agricultură și în industria alimentară. Și se produc acei anticorpi împotriva tiroidei cu o reacție inflamatorie cronică. Nu este o afecțiune severă, dar este o boală pe care trebuie să o supraveghezi din punct de vedere hormonal și imagistic”, completează dr. Copăescu.
Tot în creștere este și numărul de cazuri grave, cum este cancerul de tiroidă. Această tendință este pusă însă și pe seama îmbunătățirii tehnicilor de diagnostic. Din fericire pentru pacienți, ne liniștește medicul, cancerul de tiroidă – spre deosebire de cel de glandă suprarenală, mai rar întâlnit – este unul dintre cele mai puțin agresive tipuri de cancer, cu șanse de vindecare aproape în totalitate. Chiar și așa însă, un astfel de diagnostic nu este ușor de dat:
„Trebuie împachetată cât mai bine această veste și în același timp încurajat pacientul că există resursă terapeutică”, explică doctorița. Iar aceste abilități se regăsesc în fiecare medic bun, crede ea:
„E o chestiune care vine și din interiorul tău, dar care se și învață, din experiență și din lucrul cu oamenii. Să fii foarte bine pregătit pe specialitatea ta, să fii mereu la curent cu noutățile tehnice și tehnologice, protocoale de diagnostic și tratament – astea sunt un must have. În plus, trebuie să aibă empatie și, evident, răbdare cu pacientul, care este greu încercată atunci când este refractar la tratament. Pentru că atunci intervine frustrarea, că nu poți să-l faci bine”.
Pe lângă consultațiile endocrinologice și ecografiile tiroidiene, Cristina Copăescu își dedică zilele de joi și chiar o sâmbătă pe lună și bolnavilor de osteoporoză, care este tot o afecțiune endocrină. Este, însă, de părere că „un medic bun nu ține cont numai de nișă, ci încadrează nișa în totul unitar, care este organismul. Și poți să ratezi lucruri importante dacă nu te uiți dincolo de bucățica ta.” Așa că se străduiește în permanență să nu rateze prezența vreunui semn de boală și este mereu disponibilă, atât profesional cât și uman, pentru oricine are nevoie de ea – indiferent că este prieten, coleg sau pacient.
„Niciodată să nu te dai bătut, chiar dacă ești învins. De exemplu, poți să ai un caz care te depășește și atunci trebuie să renunți și să-ți îndrumi pacientul în locul potrivit sau să întrebi pe altcineva, mai priceput decât tine. Niciodată nu trebuie să ții cu dinții de un pacient. Îți lași mândria acasă când te duci să te întâlnești cu pacientul și lupți până la capăt – dar nu pentru tine, ci pentru el”, recomandă Dr. Copăescu.
Dorința medicului bun pentru tânăra generație
În paralel cu viața de la cabinet, Cristina Copăescu îi stă alături și fiului ei, acum în vârstă de 16 ani, pe care încearcă să-l ghideze în viață. Nu știe încă ce meserie va avea, dar ar prefera ca măcar studiile universitare să le urmeze în străinătate:
“Abordarea de predare, abordarea de informație și mai ales abordarea de examen, care se bazează foarte mult pe ce ai înțeles și cum aplici și mai puțin pe memorare și enumerare – este o experiență pe care mi-aș dori să o poată avea toți copiii.”
Ea nu a avut curajul să plece, nu s-a văzut niciodată departe de familie și prieteni, dar nu-i pare rău. Nu regretă nici refuzul ofertei de a rămâne de cealaltă parte a catedrei, nu crede că meseria de dascăl ar fi definit-o pe deplin, așa cum se întâmplă acum, în practică:
„În 2007 ne-am adunat la MedLife o serie de medici tineri care voiau să facă medicină altfel, care nu doreau să se asocieze cu partea neagră a sistemului sanitar românesc de atunci (în privința abordării pacientului) și care își doreau să funcționeze ca o echipă – ori asta este esențial pentru pacienți. Iar dezvoltarea a fost extrem de intensă, a fost efectiv un alt stil de a face medicină. Și dacă ați ști ce minunat e să vii la serviciu fără stres, oricât ai ști că e ziua de grea!”, mărturisește medicul.
Iar acest mod al Dr. Cristina Copăescu de a privi viața ne reamintește tuturor că, dincolo de orice sistem, stau oamenii. Fiecare cu dorința lui de a performa, cu sufletul pe care îl pune în ceea ce face și cu pasiunea sa pentru lucrul bine făcut. Pentru că, într-o eră în care ai acces neîngrădit la informație, depinde doar de tine să fii atât de bun, pe cât îți dorești și muncești să devii.
***
Articolul face parte din campania “Știi un medic bun”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.
Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.
„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.
