autor: Vlad PUFU
Îl vedem deseori pe ministrul Costache cum ne transmite că în România situaţia este sub control, că ministerul a luat cele mai bune măsuri până acum. În realitate situaţia din teren stă altfel. Ne-o arată dramele de la Spitalul Suceava, Gerota, şi, mai nou, dezastrul de la Spitalul Municipal. Adunate, avem zeci de cadre medicale, personal de toate categoriile, infectaţi la pachet. Încă 5-10 cazuri asemănătoare şi războiul cu virusul este pierdut încă înainte de a începe. Am înfrânt… de câteva săptămâni, de când nu aveam Guvern şi nu stătea mintea niciunui oficial să gândească la sinteze şi prognoze. Dacă tot avem atâtea Servicii şi departamente, pompos intitulate aşa, nu şi-a ocupat nimeni timpul pentru a previziona actuala criză.
Din start, România a prezentat oficial coronavirusul ca fiind o gripă mică, drept urmare, mai periculoasă fiind ciuma roşie. Era perioada omorului pentru anticipate, chestii lumeşti politic, iar China era departe. În doar trei săptămâni realitatea avea să îi convingă. De ciuma roşie am scăpat, dar gripa mică a devenit atât de mare, încât iată-ne astăzi blocaţi în case, arestaţi la domiciliu, milioane de suflete.
Încă din ianuarie alte ţări se ocupau serios de pericolul COVID-19. Începuse deja o bătălie mondială pe resursele logistice necesare crizei de sănătate iminente. Se rezervau materiale, echipamente, teste, tot ceea ce ne lipseşte nouă astăzi. România, în tot acest timp, se afla pe Titanic! Sus, cânta orchestra! Jos, apa deja năvălise în interior. Când poporul a zis că politicienii s-au trezit, a aflat imediat şi prima măsură a autorităţii. La prima apariţie publică a Guvernului, primul ministru a intrat în carantină 14 zile. Şi din izolare ne-a vorbit de atunci! Tot de acolo ni s-a transmis cum miniştrii au constatat că stocurile UNIFARM erau goale, că România nu avea niciun mijloc de luptă şi apărare împotriva pericolului molimei. Cel mai la îndemână s-a dovedit a fi, iarăşi, puterea de convingere şi credibilitate de care se bucură cîţiva oameni, Arafat, Cercel, Rafila. Consecinţe? Cu câteva mii de teste şi câteva combinezoane de grădinărit în magazii, specialiştii Ministerului Sănătăţii au pornit la elaborarea protocoalelor de acţiune pentru spitale şi unităţile medicale. Drept urmare, pornind de la această stare de fapt, protocoalele actuale sunt făcute pentru sărăcie şi ele; prevăd testarea doar în context epidemiologic. Dacă nu, nu. Cu alte cuvinte, cu economie, pentru că nu avem nimic pe stoc. Aşa că testul se face doar atunci când un pacient prezintă simptome specifice: febră, tuse, etc. Situaţia contravine însă chiar sfaturilor epidemiologilor în sine, care ne conving de atâta vreme că virusul este foarte contagios cu o săptămână înainte şi după debutul simptomelor.
În săptămâna dinaintea debutului, infectatul s-a dovedit a fi bombă cu ceas. El se plimbă bine merci prin spaţii publice, merge la cumpărături sau la spital. În urma lui contaminează zeci de persoane.
Gerota, Suceava sau, mai nou, Municipal arată fisurile majore din procedurile actuale. De ce au fost infectate atâtea cadre medicale? Pentru că nu au echipamente, pentru că nu au fost instruite cum se folosesc, acolo unde le au, pentru că totul e făcut pe picior, bazându-se doar pe instinctul de protecţie şi supravieţuire al fiecăruia.
Să ne referim punctual şi la cazul Municipal. Ce s-a întâmplat de fapt? S-a prezentat un pacient fără simptome la camera de gardă, neavând un aşa-zis context epidemiologic, chiar dacă suspiciuni erau. Spitalul Municipal nu face teste, trimite probele la Balş, care, la rândul său le respinge dacă nu sunt întrunite condiţiile minime.
Conform protocolului existent, efectuarea testului, în cele din urmă, la Spitalul Municipal a fost la limita legalităţii, prin asumarea răspunderii personale a directorului medical.
În aceste condiţii, realitatea din teren demonstrează lacunele majore din actualele protocoale. Procedurile nu ţin cont de sănătatea cadrelor medicale. Medici, asistenţi, brancardieri, sunt aruncaţi carne de tun, la război, doar să mimeze lupta. Fără echipamente, fără protecţie, doar să adune potenţiale medalii sau decoraţii de eroi, şi eventual să ajungă un nume de stradă. Pe logica aceasta sistemul cu siguranţă se va bloca. Înţelegeţi? Nu pentru numărul copleşitor de bolnavi critici ce ar aglomera ATI, ci pentru numărul mic de bolnavi critici, dar şi mai mic de cadre medicale care să-i îngrijească.
Soluţii? Soluţii există.
Una ar fi ieşirea urgentă din logica tovărăşească a modelului chinez, preluată pe nemestecate de guvernele europene. Cu blocarea populaţiei în case, supravegherea cu drona, eventual sudarea uşilor, iar în oglindă cu asta neexistând alte măsuri. Aşa, vom sta în case până la Crăciun. Ne învârtim în jurul a 4000 de teste, dacă or mai fi atâtea, şi promisiuni că vom avea 2 milioane de teste ce “urmează să vină”. În condiţiile în care timpul se măsoară cu minutele, nu cu zilele, cum arată clepsidra guvernamentală, perspectiva unei săptămâni este diferenţa dintre perioada de incubaţie, adică contagiozitatea bolii, şi debutul ei.
Astăzi, Coreea de Sud a înregistrat pentru prima dată mai puţine decese. Strategia lor, aparte faţă de restul lumii, a început să dea rezultate. Planul sud-coreean presupune testarea în masă (10.000 pe zi). Cu prioritate, cadrele medicale se testează de două ori pe săptămână. Apoi urmează testarea personalului angajat din supermarketuri, magazine alimentare, ceea ce asigură fluxul continuu în societate. Testarea se face oriunde. În spitale, spitale de urgenţă, corturi amplasate pe străzi. Metoda testării în masă a devenit noul sport naţional, dublată de informarea publicului.
Concluzia. Protocoalele după care se acţionează în momentul de faţă trebuie schimbate urgent. Asta cu condiţia să nu mai stăm în câteva mii de teste, care între timp, poate au ajuns sute. Comunicatul UNIFARM doreşte să ne liniştească, dar mai rău agită apele. Avem contractate 2 milioane de teste, din care ajung 200.000 în primă fază, dar “în următoarele zile”. Sintagma “următoarele zile” va face diferenţa dintre blocarea sistemului sanitar şi ţinerea sub control a epidemiei în ţară. Este exact decalajul de timp în care românii erau convinşi că, de fapt, nu au febră şi tuse, ci doar muci. Că doar asta-i diferenţa dintre COVID-19 şi gripă!
Tare mi-e teamă însă că o să facem cu toţii… şi muci, şi febră, şi tuse!
