Lucian Domșa, un bărbat de 46 de ani din județul Alba, pare să fi găsit secretul terapiei care să vindece suferințele suferințele sufletești provocate de o suferință fizică.
Un diagnostic greu, care l-a trimis la dializă, l-a determinat pe bărbat să se refugieze în scris. Rezultatul – un roman, care a văzut recent lumina tiparului.
“Aneta” este un roman autobiografic, a cărui realizare nu a fost întreruptă nici măcar de experiența COVID-19. Autorul a luat virusul din spital, în timpul ședințelor de dializă, l-a dus acasă, unde și-a infectat toată familia, iar finalul a fost unul dramatic, pentru că mama sa a murit în urma infecției cu noul coronavirus.
Povestea fabuloasă a omului care a ales să depășească boala prin terapia prin scris este publicată de Alba 24.
“Am început timid să scriu postări scurte și comentarii pe Facebook, apoi un miniserial (dacă-l pot numi astfel) intitulat „Stelică, mândria țării” despre un polițist gras, corupt și incult, până ce mi-am dat seama că nu mă reprezintă și l-am întrerupt. Dar atunci am realizat că scrisul e oaza mea de liniște, opusul dializei, reversul, evadarea și refugiul meu. Salman Rushdie spunea că ”un scriitor trebuie să scrie ca și cum scrisul e mai important decât viața-n sine…” Dacă dializa mă împinge încetul cu încetul spre marele final, scrisul, dimpotrivă, mă trage înapoi de unde am plecat, iar eu mă arunc orbește în brațele lui fără să mai țin cont de nimic. Astfel că mă refugiez în camera mea, mă țin de tastele laptopului ca să nu cad, timp în care cuvintele se tastează singure, iar fraza se scrie de la sine. Scriu ca să exist, să nu uit, să las ceva în urmă, să văd mai pe-ndelete, din mai multe unghiuri, tot ceea ce am pătimit și pătimesc”, a mărturisit Lucian Domșa.
Deși este un roman autobiografic, Aneta, spune autorul, e fiecare om care se apropie sau a trecut de vârsta de 50 de ani.
“Aceasta e cartea copilăriei noastre petrecută la sat sau la oraș, la coadă la pâine, cu cartela-n mână, la coadă la butelii în gerul iernii când legam între ele cu lanț capacele și bâjbâiam pe întuneric atunci când era luat curentul în tot orașul și când stăteam înghesuiți la coadă la carne, zahăr, ulei sau unt…”Aneta” e ceea ce ne-am dorit cu toții să devenim atunci când am fost tineri, nu să plecăm în Spania, Italia, Germania pentru un trai mai bun și o viață decentă atât pentru noi cât și pentru copii noștri…”Aneta” e o generație, a noastră, a celor ce încă putem schimba în bine țara asta, a celor care am făcut într-adevăr școală, a celor care am dat treapta a întâia și treapta a doua, apoi examene la facultate acolo unde erau cel puțin zece candidați pe un loc…”Aneta” e despre satele noastre din ce în ce mai pustii, golite de locuitori, cu casele-n paragină și curțile năpădite de buruieni, cu ulițele asfaltate și goale, cu câțiva bătrâni care își mai duc traiul atât cât mai pot…”, spune Domșa despre cartea sa.
Romanul de pandemie nu se găsește și nici nu se va găsi în librării, ci poate fi comandat direct autorului, pe contul său de Facebook.
