În ultimii șase ani, un grup de genetici estonieni, condus de profesorul asociat Agne Velthut-Meikas și de Ilmatar Rooda de la Departamentul de Chimie și Biotehnologie TalTech, a studiat gene asociate anterior în principal cu sinteza hormonilor feminini și dezvoltarea foliculului ovarian. Rezultatele sugerează că aceste gene pot juca un rol mult mai complex în maturizarea ovocitelor decât s-a presupus anterior.
Pentru maturizarea viabilă a ovocitelor și generarea unei noi vieți, comunicarea bidirecțională, adică semnalizarea, trebuie să aibă loc între celulele din ovar. Înainte de ovulație, un ovocit stă într-un folicul, care este un sac plin de lichid care se rupe la ovulație, eliberând ovocitul în oviduct. Pentru maturarea ovocitelor și eliberarea sa din folicul, ovocitul, precum și celulele foliculului care îl înconjoară, adică celulele granuloase, trebuie să facă un schimb de semnale între ele într-o anumită perioadă de timp. Aceste celule granuloase produc, de asemenea, hormoni care sunt esențiali pentru aderarea cu succes a embrionului la peretele uterului și pentru supraviețuirea sarcinii precoce.
Profesorul asociat Velthut-Meikas spune: “Printre altele, este necesară producerea și funcționarea a două proteine în celulele granuloase ovariene. Aceste proteine importante sunt receptorii hormonilor de stimulare a foliculilor (FSHR) și aromataza.” FSHR primește semnalul unui hormon de stimulare a foliculilor din glanda pituitară, ceea ce duce la creșterea foliculilor ovarieni și la proliferarea celulelor granuloase. Aromataza este enzima cheie responsabilă pentru biosinteza hormonului steroid estradiol (hormonul sexual feminin) din celulele granuloase. Mutațiile sau rearanjările genelor sau abaterile în producția acestor proteine provoacă infertilitate la femei. Practic, deoarece ovarul nu funcționează, ovocitele nu se maturizează și nici nu sunt eliberate din ovar.
„Studiul nostru a arătat că aceste gene produc, pe lângă proteinele cunoscute până acum, molecule mici de ARN (microARN), care, legându-se la genele lor țintă, determină dacă aceste gene țintă joacă rolul propus într-o celulă. Genele țintă pe care le-am studiat sunt responsabile pentru procesele cruciale pentru fertilitatea feminină – menținerea rezervei de ovocite, producția de hormoni și ovulație”, spune Velthut-Meikas.
Potrivit Medical Express, studiul este extrem de important, întrucât nu doar că oferă informații noi despre funcția ovariană, dar poate sta la baza unei diagnosticări mai precise a cauzelor infertilității feminine și, implicit, dezvoltarea de noi opțiuni de tratament. Rezultatele acestui studiu vor putea fi folosite în clinicile de infertilitate pentru a îmbunătăți procedurile de stimulare ovariană, înainte de fertilizarea in vitro, ceea ce ar îmbunătăți semnificativ eficiența tratamentului de infertilitate.
