Societatea Română de Alzheimer propune spre adoptare Guvernului un plan național pentru demență, „Strategia și planul național de acțiuni pe perioada 2014-2020”, care are drept obiectiv creșterea interesului și a contribuției factorilor responsabili pentru îmbunătățirea sănătății mintale a populației.
„Dorința noastră este ca demența să intre pe agenda publică, să fie luată în seamă. Guvernul trebuie să aloce un minim de fonduri. Să existe un comitet interministerial împreună cu un grup de lucru care să elaboreze baza primară de informație din România. Să constituie, să adune toate informațiile privind personalul, instituțiile, resurse, registru național pe baza căruia să putem stabili prioritățile. Nu ne așteptăm să avem servicii de îngrijire ca în Suedia sau în Norvegia, dar să avem un plan, să facem niște pași, o lege putem să facem, să ne gândim ce facem cu doctorii calificați care nu au loc de muncă”, a declarat joi prof. dr. Cătălina Tudose într-o conferință de presă.
Dr. Bogdan Popescu, reprezentant al Societății de Neurologie din România, a vorbit în conferință despre un parcurs al pacientului cu demență și despre lucrurile de care are nevoie acesta, estimând că 200.000 de români suferă de demență.
„Din estimări, o mare parte rămân fără diagnostic. Ca să îi poți diagnostica trebuie să ai medici care se pricep la asta — nu sunt suficienți care se ocupă de diagnosticul demenței. Trebuie să ai capacitatea tehnologică — orice diagnostic implică anumite investigații care costă bani. (…) Apoi începe problema de îngrijire. În prima fază, în demența ușoară, în general partea de îngrijire cuprinde o anumită medicație care este din fericire cuprinsă în planurile MS, fiind gratuită atât cât se poate. După faza inițială, nu e suficient numai tratamentul cu medicamente; se trece într-o etapă în care pacienții nu se mai descurcă singuri, dar nu atât de rău încât să fie nevoie să fie spitalizați, există în multe țări ideea de însoțitor. Apoi urmează faza finală, adică pacientul ajunge atât de neajutorat, cu o limitare de toate tipurile, încât vine faza în care este nevoie de instituționalizare. Aici trebuie să existe un număr de paturi pentru acești pacienți terminali și aici vorbim de niște instituții care să poată să spitalizeze pe termen lung, cu personal calificat medical”, a explicat Popescu.
El a arătat că, în momentul de față, se asigură partea de medicație gratuită și „ceva din diagnostic” în centre care sunt specializate. Potrivit lui este necesar un studiu epidemiologic care să arate câți români au demență.
Potrivit Societății Române de Alzheimer, în țara noastră, din aproximativ 270.000 de persoane suferinde, doar 35.000 sunt diagnosticate.
Pe de altă parte, președintele Societății Române de Geriatrie și Gerontologie, medicul Gabriel Prada, a prezentat studii efectuate la nivel mondial, conform cărora, după 65 de ani, aproximativ 10% dintre oameni au o anumită formă de demență, iar peste 85 de ani procentul crește la 40%.
„În România, în 1990, cam 10%, unul din 10 oameni, aveau peste 65 de ani, în 2008 s-a estimat că se va ajunge la unul din șapte, iar în 2011, la recensământ, s-a văzut că sunt 16,1% persoane peste 65 de ani. Este o creștere destul de importantă, aproape abruptă a numărului persoanelor care sunt într-un fel predispuse la a dezvolta această formă de boală. În România crește mai rapid procentul persoanelor care sunt cu vârste extreme, peste 80-85 de ani. E important să se facă niște studii pentru evaluarea exactă a dimensiunii fenomenului pentru a aloca în mod corect resurse bugetare reduse, cum știm că sunt”, a afirmat dr. Gabriel Prada.
Obiectivul principal al strategiei și planului de acțiune 2014-2020 pentru România constă în creșterea interesului și a contribuției factorilor responsabili pe plan național, regional și local pentru îmbunătățirea sănătății mintale a populației prin: recunoașterea bolilor neurodegenerative, a demenței și a bolii Alzheimer, ca priorități ale politicii de sănătate publică; diminuarea incidenței bolilor neurodegenerative, depistarea timpurie a simptomelor cognitive ale demenței; creșterea accesibilității pacienților la tratament, îngrijiri adecvate și tehnici de reabilitare/diminuare a efectelor negative asupra calității vieții lor.
Sursa: AGERPRES
