Produsele lactate sunt bune sau rele pentru sănătate? Colesterolul este rău? Carnea roșie ucide sau vindecă? Dieta ketogenă este un dar ceresc sau un pericol pentru sănătate? Poate dieta vegană, vegetariană, cea cu pește sau cea cu crudități să prelungească viața fără boli?
Nutriția stârnește numeroase întrebări. De ce este atât de greu să stabilești dacă un aliment este bun sau rău pentru sănătate?
În știința medicală, dovedirea oricărei teorii este dificilă. Știința nutriției nu este diferită, dar are și câteva provocări unice. Iată câteva dintre ele, așa cum au fost ele prezentate de Medical News Today.
În ciuda numeroaselor probleme cu care se confruntă specialiștii în privește nutriție, înțelegerea alimentelor care sunt benefice pentru sănătate sau, dimpotrivă, sunt dăunătoare, este o muncă esențială.
De asemenea, publicul este din ce în ce mai interesat să găsească noi modalități de a avea o viață sănătoasă prin alimentație. Obezitatea și diabetul sunt acum foarte răspândite și ambele boli au factori de risc nutrițional. Acest lucru a crescut considerabil interesul general.
Toate domeniile de cercetare științifică se confruntă cu mai multe sau mai puține probleme, însă, deoarece nutriția este atât de prezentă pe agenda oamenilor, și problemele par să fie mai mari.
O lume într-o permanentă schimbare
Deși studiile sunt greu de realizat, au existat totuși și victorii importante în acest domeniu. De exemplu, cercetătorii au determinat că vitamina C poate preveni scorbutul, afecțiunea Beri-Beri apare în urma deficitului de tiamină (vitamina B1) și că rahitismul apare în urma deficitului de vitamina D.
În toate aceste cazuri există o legătură între un anumit compus și o afecțiune specifică. Cu toate acestea, asocierile de acest fel nu sunt atât de ușor de realizat, mai ales în cazul afecțiunilor care implică mai mulți factori, cum ar fi obezitatea, osteoporoza, diabetul sau bolile de inimă.
Afecțiunile asociate cu nutriția s-au schimbat odată cu trecerea timpului. În trecut, de exemplu, pericolul nutrițional cel mai des întâlnit era deficiența de vitamine. Acum, supra-alimentarea a devenit o problemă majoră, în special în țările vestice.
Studiul nutrițional perfect
Într-o lume perfectă, pentru a înțelege impactul unui anumit aliment asupra sănătății, cum ar fi de pildă fructele Goji, studiile ar trebui să se desfășoare cam așa:
Cercetătorii recrutează 10.000 de participanți, atât bărbați cât și femei, de diferite rase, etnii și naționalități, pe care să îi țină în laborator timp de 10 ani.
Aceștia oferă aceeași dietă fiecărei persoane pe toată durata studiului, dar cu o singură diferență: jumătate dintre participanți primesc în mod secret fructe Goji, fără ca ei să știe.
Alcoolul și fumatul sunt interzise pe toată durata studiului.
De asemenea, participanții trebuie să facă exerciții fizice de aceeași durată și intensitate în fiecare zi, deoarece dacă unele persoane fac mai multă mișcare, acestea ar putea fi mai sănătoase, indiferent dacă mănâncă sau nu fructele Goji.
Nici participanții și nici cercetătorii nu știu cine primește dieta care conține fructele Goji. Dacă participanții știu că primesc acest fruct, ar putea prezenta anumite schimbări datorită efectului placebo. Din acest motiv, un astfel de studiu, numit și studiu dublu-orb, este vital în astfel de teste clinice.
Pe toata durata studiului de 10 ani, cercetătorii monitorizează starea de sănătate a participanților. Aceste monitorizări ar putea include analize de sânge regulate sau teste imagistice.
Un astfel de studiu ar fi imposibil de realizat din motive etice, din cauza lipsei de voluntari și a costurilor astronomice.
În lipsa acestui studiu perfect
Deoarece acest studiu perfect nu poate fi realizat din motive clare, cercetătorii încearcă să realizeze studii observaționale prin analizarea legăturilor dintre alimentele consumate de o anumită persoană și starea ei de sănătate.
Studiile observaționale sunt extrem de utile. Folosind această metodă, s-a putut dovedi că fumatul produce cancerul pulmonar și că exercițiile fizice sunt bune pentru sănătate.
Cu toate acestea însă, studiile observaționale sunt departe de a fi perfecte.
Una dintre problemele cu care se confruntă cercetătorii este nevoia de a se baza pe informațiile oferite de participanți. Aceștia trebuie să își amintească ce au consumat în trecut și cantitățile alimentelor respective. În unele cazuri, participantul trebuie să își aducă aminte ce a mâncat chiar și cu o lună în urmă.
O astfel de abordare oferă posibilitatea obținerii multor informații eronate, care afectează rezultatul final al studiului.
Rolul companiilor
Aceste probleme au determinat un studiu extrem de critic, care a apărut în jurnalul PLOS One, pentru a extrage datele din National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES).
NHANES, care a început în anii 1960, „este un program de studii conceput pentru a evalua starea de sănătate și nutriția adulților și a copiilor din Statele Unite”. Experții folosesc concluziile pentru a ghida politica de sănătate publică din S.U.A.
Metoda principală de colectare a datelor pentru NHANES o reprezintă interviurile de reținere dietetică de 24 de ore. Cercetătorii folosesc aceste informații pentru a calcula aportul de energie.
Autorii lucrării critice concluzionează: „capacitatea de a estima tendințele populației în aportul caloric și de a genera o politică publică susținută empiric relevantă pentru relațiile de sănătate dietetică din supravegherea nutrițională din SUA este extrem de limitată.”
Autorul principal, Edward Archer, explică faptul că lucrarea a demonstrat „că aproximativ 40 de ani și multe milioane de dolari de date de supraveghere nutrițională din SUA au fost total compromise.”
Aici, întâlnim sabia cu două tăișuri a industriei: documentul PLOS One declară că finanțarea pentru studiul critic „a fost asigurată de o subvenție de cercetare fără restricții de la compania Coca-Cola.”
Finanțarea industriei, cu siguranță, nu invalidează rezultatele studiilor, dar ar trebui să ne determine să ne întrebăm ce ar putea câștiga finanțatorul în urma unei astfel de cercetări. În acest caz, o companie care produce băuturi zaharoase ar putea beneficia de destabilizarea credinței oamenilor în cercetările care au considerat produsele lor nesănătoase.
Poate că acest exemplu este puțin neobișnuit, pentru că de regulă o companie finanțează un studiu pentru a demonstra beneficiile unui produs. De pildă, Comisia de Nuci din California finanțează în mod regulat cercetarea, concluzionând că nucile sunt bune pentru sănătate. Între timp, un studiu susținut de Consiliul de Afine din SUA afirmă cu mândrie în rezumat: “Consumul regulat de afine gustoase și coapte poate fi recomandat necondiționat”.
Dacă un studiu asigură succesul unei companii, asta nu înseamnă că oamenii trebuie să respingă din start rezultatele acelui studiu. Cu toate acestea, ar trebui privite cu scepticism.
Un alt studiu din revista PLOS Medicine a analizat impactul finanțării industriale a cercetărilor în băuturi răcoritoare, suc și lapte. Autorii concluzionează: „Finanțarea articolelor științifice legate de nutriție poate aduce concluzii părtinitoare în favoarea produselor sponsorilor, cu implicații potențial semnificative pentru sănătatea publică.” Și pentru ca oamenii să fie și mai confuzi, presa are tendința de a amplifica aceste constatări. Dacă, de exemplu, un studiu finanțat de un producător de ciocolată concluzionează că ciocolata prelungește durata de viață, presa va reproduce în mod fidel concluziile, adesea fără să menționeze finanțatorii sau să spună ceva despre limitările studiului.
Complexitatea, piatră de încercare
O altă problemă care pare să afecteze cercetarea nutrițională este complexitatea. Uneori, un studiu se va concentra pe impactul pe care un singur produs alimentar sau compus specific îl are asupra sănătății. Acest lucru este ușor de gestionat. De multe ori însă, studiile vor încerca să investigheze impactul unei anumite diete. Dieta mediteraneană, de exemplu, a câștigat foarte multă atenție în ultimii ani. Dificultatea este că dieta potrivită unei persoane poate fi diferită de cea care să i se potrivească alteia. De exemplu, o persoană poate avea voie să bea un pahar mic de vin roșu, să mănânce 25 de măsline și o anghinare în fiecare zi, în timp ce altcineva – care poate fi în același grup experimental al unui studiu – ar putea să nu bea vin și să nu mănânce nici măsline, nici anghinare.
O problemă conexă este cea a înlocuirii: dacă cineva nu mănâncă, de exemplu, carne, este probabil să înlocuiască acest produs cu alte surse de proteine, cum ar fi fasolea sau legumele. Așadar, atunci când comparăm dietele care conțin carne cu cele care nu conțin, efectele asupra sănătății s-ar putea să nu vină din lipsa cărnii, ci pentru că au fost adăugate alte alimente.
Fiecare tip de fructe și legume conține o gamă vastă de compuși, iar tipul și cantitatea acestora pot varia în funcție de locul în care cresc, de modul în care oamenii le transportă și le depozitează și de modul în care le prelucrează și le gătesc.
Există atât de multe variabile care trebuie luate în considerare încât, chiar și atunci când un studiu găsește un rezultat semnificativ din punct de vedere statistic, este dificil să se stabilească dacă acesta se datorează exclusiv alimentelor care au făcut obiectul studiului.
Desigur, oamenii sunt la fel de diverși ca alimentele pe care le consumă. Să mănânce o singură arahidă îi poate oferi unei persoane nutrienți benefici, în timp ce acea alună ar putea fi fatală în cazul cuiva care are alergie.
Un studiu din 2015 susține același lucru, dar într-un mod mai subtil. Oamenii de știință au testat nivelul de glucoză pe care îl aveau în sânge 800 de participanți și au constatat „o variabilitate ridicată a răspunsului la mesele identice”.
Autorii explică faptul că acest lucru sugerează „că recomandările alimentare universale pot avea o utilitate limitată”.
Variabilele confuze
Pentru a explica această problemă, poate fi util să descrieți rezultatele unui studiu imaginar (dar nu în întregime fantezist): Oamenii care mănâncă o cantitate mare de spanac trăiesc cu 5 ani mai mult decât oamenii care nu mănâncă spanac.
Din acest rezultat, s-ar putea concluziona rapid că spanacul crește durata de viață. Cu toate acestea, înainte de a vă grăbi să vă faceți stocuri de spanac, merită să luați în considerare alternativele.
În acest caz, durata de viață extinsă s-ar putea să nu se datoreze doar spanacului; cineva care mănâncă mult spanac ar putea mânca și alte legume. În schimb, cineva care nu mănâncă spanac ar putea mânca mai puține legume în general.
De asemenea, cineva care mănâncă regulat legume este probabil mai degrabă să facă și alte chestii sănătoase, de pildă exerciții fizice. Sau cineva care nu mănâncă niciodată spanac ar putea să nu facă la fel de multă mișcare.
Desigur, toate acestea sunt presupuneri, dar este clar că alți factori sunt legați de consumul de spanac, iar aceștia ar putea influența rezultatele.
În majoritatea studiilor, cercetătorii încearcă să „controleze” aceste variabile. Cu toate acestea, există întotdeauna riscul ca un factor nemăsurat să modifice în mod semnificativ constatările.
Variabilele confuze afectează toate domeniile științei medicale, dar, deoarece dieta și stilul de viață sunt atât de strâns legate, ele reprezintă un pericol particular în cercetarea nutrițională.
Concluzia:
Nutriția e un adevărat câmp minat al confuziei. Determinarea a ceea ce este sănătos și a ceea ce nu poate fi o provocare. Deși putem fi destul de siguri că fructele și legumele sunt bune pentru noi, în timp ce produsele bogate în grăsimi, sare, zahăr nu sunt, există multe zone gri.
Un studiu care aduce confuzia în știința nutrițională implică o literatură de cercetare asociată cu 50 de ingrediente alese aleatoriu din cărțile de bucate, printre care piper, carne de vită, lămâie, morcov, homar, rom, stafide și muștar.
Potrivit lucrării, din aceste 50 de ingrediente, 40 au fost asociate fie cu o creștere, fie cu o scădere a riscului de cancer. În concluzia lor, autorii studiului scriu că „orice studii unice evidențiază efecte neplauzibil de mari, chiar dacă dovezile sunt slabe.”
Deci ce putem face? Oamenii de știință ar trebui să-și îmbunătățească metodele de studiu și să adauge la ceea ce știm deja. Consumatorii, publicul larg și presa trebuie să fie mai critici.
În general, nu există răspunsuri rapide în lumea nutriției. Totuși, pentru că toți trebuie să mâncăm, este puțin probabil ca interesul să dispară, iar știința va continua să avanseze.
