Dacă ați avut vreodată un partener să joace în altă ligă, cu siguranță v-ați întrebat de ce, care este motivația din spatele acestui comportament. Dăm vina pe construcția biologică sau doar pe voință?
Cultura și religia în care am fost crescuți ne învață că sexul, dragostea și relațiile serioase ar trebui să se întâmple tuturor, la un moment stabilit și în ordinea potrivită. Dar realitatea nu este tot timpul așa. De fapt, nu toți oamenii sunt meniți să trăiască în relații monogame, pe termen lung. Și există multiple dovezi științifice care explică biologic acest fapt.
Terapeutul Susan Pease Gadoua, LCSW, fondatorul Changing Marriage Institute și co-autor al cărții The New “I Do”, și terapeutul sexual și relațional Joe Kort ne ajută să parcurgem cercetările pentru a ajunge la ceea ce contează.
Sunt oamenii monogami?
În zilele noastre, unii sunt, alții nu. Dar ce spune biologia?
Probabil ați auzit teoria standard evoluționistă conform căreia femelele caută un angajament stabil, pe termen lung, de la bărbați, din nevoia de a procrea. Masculii, conform acelorași teorii, caută să-și răspândească sămânța în lung și lat. Chiar așa stau lucrurile și cu bărbații din ziua de azi?
Teoriile evoluționiste ar trebui privite într-adevăr ca doar o mică parte dintr-un puzzle mai mare, având în vedere că nu mai trebuie să ne facem griji pentru supraviețuire în același mod în care au făcut-o strămoșii noștri. Cu toate acestea, există moduri diferite în care terapeuții văd conceptele de infidelitate care se desfășoară în cupluri, indiferent de sex, gen sau orientare.
Probleme legate de angajament: este vorba în principal de bărbați?
Kort spune că pacienții/clienții săi bărbați, indiferent dacă sunt într-o relație homosexuală sau heterosexuală, caută să aibă relații deschise sau aventuri extraconjugale mai des decât clientele sale.
„Înclin să cred că este vorba despre testosteron”, spune Kort, înainte de a-și contracara propria teorie adăugând: „Gândirea mai nouă este: bărbații au doar mai multă permisiune socială de a înșela, iar femeile, în mod tradițional, nu au. Mai nou, femeile obțin permisiunea și asta s-ar putea schimba.”
Gadoua mai spune că, dintre cei cu care lucrează, bărbații înșală mai mult decât femeile, în principal după venirea pe lume a copilului: „După ce se naște un copil, acesta este un moment cu risc mare pentru bărbați să aibă o aventură”, spune ea. Maternitatea schimbă uneori total dinamica grupului. „Văd frecvent asta în practica mea. Acolo unde un cuplu este deschis, se face sex pervers, sex deschis, sex polivalent sau orice altceva, iar apoi se naște un copil, femeia tinde să nu-și mai dorească asta. Iar asta este foarte debusolant pentru bărbat”.
Dar rolurile se pot inversa mai târziu în viață, potrivit Gadoua. „Când femeile intră la menopauză, nivelul lor de estrogen scade”, explică ea. „Estrogenul este hormonul de îngrijire. Una dintre clientele mele a spus: „M-am săturat să am grijă de toți ceilalți. Îmi vreau timpul.”
Iar ipoteza conform căreia mai mulți bărbați decât femei înșală s-ar putea, de asemenea, să se schimbe pe măsură ce cultura noastră se schimbă rapid.
Având în vedere că mai multe femei lucrează și obțin poziții de putere decât în orice altă perioadă din istorie, aceste date demografice se pot schimba acum, spune Alexandra Stockwell, MD.
„Există multe motive pentru acest lucru, inclusiv faptul că, de cele mai multe ori, colegii de muncă se cunosc bine și adesea petrec mai mult timp împreună decât o fac acasă, cu partenerii”, spune ea.
Să ne cunoaștem genele: genetica susține monogamia?
În timp ce evoluția poate să fi transmis noțiunea de monogamie unora dintre noi, cu siguranță aceasta nu este universală. Pe lângă faptul că multe culturi practică poligamia, dovada că unii dintre noi ar putea fi orientați către mai mulți parteneri se află și în genele noastre.
Un studiu a constatat că unele persoane cu un anumit tip de genă a receptorului dopaminei (neurotransmițătorul plăcerii-recompensă) au raportat că sunt mai promiscue din punct de vedere sexual și au șanse cu 50% mai mari să își înșele partenerii.
Oamenii de știință din Finlanda s-au uitat, de asemenea, la o genă care este responsabilă pentru receptorii de vasopresină și au observat că existența unei mulțimi de receptori de vasopresină este corelată cu infidelitatea femeilor, dar nu și a bărbaților.
„Cercetarea este din ce în ce mai clară că suntem pregătiți să fim ”non-monogami”, spune Kort. „Facem alegeri să fim monogami intenționat pentru copii, familie sau proprietate.”
Gadoua notează că și părinții pacienților influențează puternic viziunea copiilor asupra relațiilor. „Părinții spun sau fac în mod inconștient lucruri care le dau copiilor de înțeles că nu trebuie cu adevărat să se angajeze într-o relație monogamă sau dimpotrivă”, spune ea.
Nevoi nesatisfăcute: contează banii?
Un studiu recent, din Țara Galilor, a testat modul în care percepțiile despre bogăție ar putea influența bărbații și femeile să-și dorească relații pe termen lung sau scurt.
După ce li s-au arătat fotografii cu conace, bijuterii, mașini de lux și aur, subiecții testului au fost rugați să evalueze niște persoane – modele – din alte fotografii: le-ar alege pentru relații pe termen lung, relații pe termen scurt sau pentru nicio relație. Similar, subiecților dintr-un at grup li s-au arătat imagini cu plante și produse alimentare.
Atât bărbații, cât și femeile, au ales semnificativ mai mulți parteneri pe termen scurt decât grupul de control care văzuse fotografii cu plante în ghivece și produse alimentare.
Deși nu este definitiv, acest studiu poate indica faptul că noțiunile de bogăție ne fac mai probabil să luăm în considerare înșelăciunea. Să nu exagerăm cauzalitatea aici: această cercetare nu arată că persoanele care au un venit mai ridicat sunt predispuse la a înșela mai mult, deși concluziile acestui studiu sugerează, totuși, o legătură. „Dacă cineva își face griji că nu are suficientă mâncare pe masă și adăpost, este mai puțin probabil să aibă relații instabile”, motivează Gadoua.
„Dar dacă cineva își găsește un partener care să le satisfacă nevoile de bază și nu este îngrijorat să plătească facturile, atunci are tendința să se gândească la lux și să aibă mai multe opțiuni în viața lor.” Acest lucru s-ar putea transforma în infidelitate.
Nesiguranță masculină: bărbații trișează pentru validare?
Un alt studiu arată că bărbații care nu asigură venitul principal într-o căsnicie sunt mai predispuși să înșele – se pare că unii bărbați încă subscriu la vechea definiție a identității masculine și vor să asigure venitul principal al căsniciei. „A avea o aventură poate fi o modalitate de a obține o anumită validare pe care nu o primesc de la locul de muncă”, spune ea despre acești bărbați. Potrivit lui Gadoua, cuplurile mai tinere par să se încadreze în această categorie.
Funcționează poligamia și căsătoriile deschise?
Judecând după puținele studii științifice despre calitatea relațiilor deschise și poligame, perspectivele sunt bune. Un sondaj de la Universitatea din Quebec a demonstrat că nu există diferențe în ceea ce privește satisfacția relațională, satisfacția sexuală, încrederea sau angajamentul între persoanele aflate în relații poliamoroase, deschise sau monogame.
În ceea ce privește diferențele biologice, un studiu anterior, din 2007, a constatat că atât bărbații, cât și femeile care preferă să aibă mai mulți parteneri au, de asemenea, niveluri mai mari de testosteron decât cei care preferă monogamia. Nivelurile ridicate de testosteron ar putea să aibă legături cu comportamentele de înșelăciune; pot face parte dintr-un factor de bază, dar nu conduc la comportamentul în sine.
Comunicare deschisă: Cum să stabiliți limite într-o relație romantică
Dacă o relație pare că se îndreaptă către un nivel mai profund de angajament, este important să stabiliți limite de comun acord. Poate tu nu te gândești la monogamie pentru restul vieții, așa că este moral să discuți cu partenerul despre acest lucru, înainte de a vă angaja la o relație pentru tot restul vieții. Poate că nu sună deloc romantic, dar comunicarea deschisă poate fi cheia fericirii pe termen lung.
În loc de concluzie
Da, biologia are impact asupra comportamentului monogam/poligam, dar nu este totul. Aceasta este doar o parte dintr-un puzzle mai mare, iar comunicarea transparentă este cea care ajută cel mai mult, pe termen lung.
