Ministerul Sănătății a lansat, zilele trecute, în dezbatere publică un nou Regulament de Organizare și Funcționare a Direcțiilor de Sănătate Publică Județene și a Municipiului București. Proiectul de act normativ se găsește pe siteul Ministerului Sănătății, ms.ro, iar cei interesați pot aduce modificări și completări, până pe 27 octombrie. După etapa dezbaterii publice, noul regulament va fi adoptat prin Hotărâre de Guvern și, cel mai probabil, în noiembrie va deveni aplicabil.
Așa cum prevede proiectul, conducerea executivă a direcțiilor de sănătate publică va fi asigurată de comitete directoare formate din director executiv, director adjunct inspecție sanitară, director adjunct asistență medicală, sănătate publică, medicină de urgență și programe de sănătate și director adjunct economic.
Intenția descentralizării multor decizii rezultă din lista atribuțiilor conducerii executive a fiecărui DSP. Practic, fiecare director de direcție de sănătate public devine un fel de superom, cu zeci de atribuții pentru care răspunde prin regulament și fișa postului.
Dincolo de termenii noului ROF, ceea ce poate fi citit printre rânduri este faptul că modificarea actului normativ dă undă verde reorganizării DSP-urilor. Ce înseamnă acest lucru? În primul rând, faptul că orice director cu concurs, poate fi schimbat din funcție, inocându-se argumentul reorganizării. Este știut că reorganizarea instituțională este, practic, aproape singura metodă legală de schimbare a funcționarilor publici care au dobândit posturile prin concurs.
Chiar dacă în cele șapte luni de la izbucnirea pandemiei, mulți dintre directorii de direcții de sănătate publică și-au dovedit limitele competenței, crearea unui context care îi va face pe aceștia să lucreze cu securea schimbării deasupra capului nu are cum să aducă stabilitate în sistemul sanitar.
Demiterea unor directori de DSP-uri în condițiile în care și-au dovedit ineficiența și chiar incompetența, devine discutabilă dacă o raportăm la moment. România este și în prezent, și va fi, după toate probabilitățile, și în noiembrie, pe o creștere a numărului de îmbolnăviri. Implicit, această creștere pune presiune pe cei care gestionează criza, iar DSP-urile sunt cea mai importantă verigă a lanțului. Vulnerabilizarea personalului, prin crearea cadrului care să permită decapitarea instituțională peste noapte, nu va face decât să creeze o presiune suplimentară.
Întrebarea, retorică desigur, este cât va putea Ministerul Sănătății să țină departe intenția politicului de a se amesteca în aceste schimbări. Așa cum se prefigureză acum, acțiunea de reorganizare va fi un cutremur pentru sistemul de sănătate. Nu se știe, însă, dacă sistemul și-l permite.
