Cui ii e frica de bioetica?

MOTTO: „Daca avizul Curtii Constitutionale este consultativ n-o sa ne împiedicam noi parlamentarii de o Comisie de Bioetica”. Prof. dr. Irinel Popescu – parlamentar PC, 20 aprilie 2007.

O stafie umbla prin România – stafia Bioeticii. Tot mai multe voci considera ca Bioetica împiedica progresul si ca prin raportarea la anumite principii aceasta disciplina constituie un pericol pentru dezvoltarea sistemului de sanatate. Mai mult, cei ce au preocupari de Bioetica nu ar fi decât niste frustrati care nu înteleg Epoca Moderna si care nu s-au realizat în activitatea profesionala.

Sa fie aceasta realitatea?
Sfârsitul secolului XX a însemnat disparitia mitului neutralitatii stiintei si afirmarea necesitatii ca stiinta sa aiba o con-stiinta care sa opreasca progresul spre un comportament nociv vietii biologice sociale, culturale si spirituale.  Declinul mentalitatii scienticiste potrivit careia ceea ce este posibil din punct de vedere stiintific si tehnic este admisibil din punct de vedere moral a impus bioetica ca o arta a supravietuirii. Supravietuire care este in egala masura a societatii umane dar si a stiintei.  Demersul bioetic este astazi obligatoriu pentru conservarea culturala si spirituala a unei societati.
Si atunci cui ii este frica de Bioetica?
În primul rând politicienilor si decidentilor care nu se simt comod în momentul în care comportamentul lor este analizat prin prisma principiilor morale. Nu se simt comod în prezenta unuia dintre principiile bioetice – principiu echitatii, egalitatii si justitiei pentru  care ar trebui sa construiasca cadrul institutional care sa protejeze drepturile fiecarui cetatean si fiecarui pacient.
În al doilea rând orgoliosii din profesia medicala care ar dori ca pacientul sa fie un simplu obiect si nu subiect al noilor tehnici si care nu suporta limitarea si supravegherea avântului lor. Pentru ei principiul autonomiei persoanei (sustinut de consimtamântul informat, confidentialitate, dreptul de decizie a subiectului cercetarii) constituie un obstacol în calea afirmarii.
Si în sfârsit ipocritii,  care declama interesul pacien]ilor când în realitate este vorba de interese proprii si care încearca sa isi construiasca o imagine pe sticla televizoarelor.
Sunt ei multi, sunt putini? Ramâne  ca viata sa faca aceasta evaluare. Pâna atunci e bine sa reflectam  daca demersul Bioetic este necesar în profesia medicala.