Sănătatea în România VORBE TARI

CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI: ”În nicio pandemie nu a fost teroarea asta care a fost aplicată acum”

Într-un interviu pentru revista Historia, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, de formație medic neurolog, vorbește despre toate epidemiile pe care le-a trăit. La cei 96 de ani împliniți, cunoscutul om de știință a trăit epidemiile de scarlatină, tuberculoză, tifos eczantematic, poliomielită, sifilis , holeră, dar și numeroase valuri de epidemii de gripă.

”Dar în niciuna dintre aceste epidemii, cel puţin în cele pe care le-am trăit eu, nu s-au luat măsuri de izolare. Bineînţeles, s-au luat măsuri să te speli pe mâini, să nu mergi în locuri aglomerate, erau mai mult sfaturi date de către medici, sfaturi date prin posturi de radio, că atunci nu era televiziune. Dar nu a existat o legislaţie, nu au existat prescripţii juridice de izolare, de claustrare, ca acum, și atât de severe. Și, în niciun caz, nu s-au oprit producţia, activitatea serviciilor, restaurante, cofetării ș.a.m.d., iar călătoriile erau libere, fără niciun fel de restricţie. Nu a fost teroarea asta, care a fost aplicată acum, și în niciun caz nu apăreau chiar buletine așa de severe, atâţia morţi, atâţia bolnavi, reanimare nu exista pe vremea aceea. Lucrurile erau mult mai puţin dramatizate, deși unele epidemii erau mult mai îngrozitoare, precum cele de poliomielită.” mărturisește academicianul, descendent al unei familii de boieri celebri.

Iată, mai jos, ate câteva fragmente de interviu!

Vă amintiţi cum era la dumneavoastră în casă pe vremea când era epidemia de poliomielită, de pildă?

Eu am apucat una copil și, pe urmă, și în adolescenţă și, mai târziu, chiar atunci când eram medic neurolog. Am apucat ultimele epidemii de poliomielită. Fiindcă poliomielita a dispărut acum.

Și în casă sau în familii nu erau impuse restricţii copiilor?

Nu, nu, nu, nu. Ni se spunea numai să nu ne jucăm cu copiii pe care nu îi cunoaștem.

Într-adevăr, chestiunea comportamentului nostru era încredinţată bonelor, guvernantelor – și ele aveau grijă să nu ne lase, când eram în locuri publice, să mergem în spaţii aglomerate. Dar, altfel, nu am resimţit niciun fel de restricţii, în afară de aceea că trebuia să ne spălăm pe mâini și nu trebuia să frecventăm copii pe care nu îi cunoșteam. Și nici mai târziu, atunci când eram deja adult, când eram medic, la începutul carierei mele, nu s-au luat măsuri așa de severe. Erau sfaturi. Sfatul medicului, sfaturi din când în când în jurnale și prin posturile de radio, dar niciun fel de dramatizare ca acum. Deși erau boli, cum era tuberculoza, foarte secerătoare. De sifilis nu prea se vorbea fiindcă era considerată boală rușinoasă

……..

Despre gripe ce vă amintiţi?

Erau frecvente. Epidemii de gripă apăreau, se murea, se scăpa, se trecea peste, nu i se dădea prea mare importanţă.”

Interviul îl puteți citi AICI sau, în varianta integrală, în numărul 220 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei în perioada 27 mai-26 iunie 2020, dar și în format digital pe paydemic.com