O echipă de cercetători din mai multe instituții din China și din S.U.A. a descoperit că, în cazul șoarecilor, o proteină este responsabilă pentru precizia ceasului biologic. În lucrarea publicată în revista Science Translational Medicine, grupul descrie screening-ul făcut pentru mii de substanțe în căutarea unei molecule care ar putea avea un impact asupra ritmului circadian, precum și ceea ce a descoperit.
Ritmul sau ceasul circadian este un proces biologic care reglează funcțiile corporale, cel mai cunoscut fiind ciclul somnului. Din păcate, în ciuda efortului depus, oamenii de știință încă nu știu cum funcționează, exact, tot mecanismul biologic implicat în proces. În acest nou efort, cercetătorii au făcut un alt pas spre dezvelirea misterului.
Lucrarea a implicat depistarea a peste 10.000 de substanțe de probă ca parte a căutării uneia cu impact direct asupra ceasului circadian, perturbându-l în moduri pozitive sau negative. După mult efort, au găsit în sfârșit compusul pe care îl căutau: cordycepin, un compus natural găsit într-un tip rar de ciupercă, ce a fost utilizat pentru a spori răspunsul sexual. Dar, deoarece este scump, cercetătorii au folosit o formă sintetică pentru teste.
Odată ce au identificat compusul, cercetătorii s-au gândit să lucreze învățând mai multe despre el și despre impactul pe care îl are asupra ceasului biologic la șoareci. Testarea a implicat schimbarea programului de lumină / întuneric pentru șoarecii care trăiesc într-un laborator pentru a simula călătoriile în diferite părți ale globului. În unele cazuri, aceștia au mutat șoarecii cu opt ore înainte, iar în altele cu opt ore înapoi. În ambele scenarii, le-au dat șoarecilor doze de cordycepină și apoi i-au monitorizat pentru a vedea cât a durat să-și schimbe ciclul somnului pentru a se adapta la noul mediu. Cercetătorii au descoperit că, în medie, a fost nevoie de doar patru zile în fiecare caz, comparativ cu cele opt zile normale pentru un grup de control.
Aruncând o privire mai atentă asupra cordycepinei sintetice, cercetătorii au descoperit că este capabil să se lege de o enzimă numită RUVBL2. Mai multe detalii legate de descoperirea cercetătorilor chinezi și americani se regăsesc pe Medical Express.
