Sănătatea în România Știri

CARE SUNT CONDIȚIILE ÎN CARE CINEVA INTRĂ ÎN CARANTINĂ SAU IZOLARE. Precizările autorităților

Astăzi a intrat în vigoare Legea 136 din 18 iulie 2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic sau așa-numita Legea a carantinei.

Noua lege permite carantinarea şi izolare persoanelor bolnave, dar şi alte măsuri necesare pentru a limita răspândirea noului coronavirus.

Potrivit unei informări a Grupului de Comunicare Strategică, “carantina persoanelor se instituie pe baza informațiilor științifice oficiale și a definiției de caz, la domiciliul persoanei, la o locație declarată de aceasta sau într-un spațiu special desemnat de autorități, pentru persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care:

  • sosesc din zone în care riscul epidemiologie este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel național, european și internațional de către organismele competente în domeniu;
  • au intrat în contact direct cu cel puțin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.”

Carantina se va face de acum la domiciliul persoanei vizate, într-o altă locuință aleasă de persoana vizată sau într-un spațiu special al autorităților, la cerere. Dacă cineva refuză carantina sau dacă încalcă măsura carantinei, deși inițial a consimțit-o, medicul sau organul de control recomandă iar direcția de sănătate publica decide, în cel mult 8 ore, plasarea persoanei respective în carantină instituționalizată dacă se constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase. 

Carantina în spații special desemnate de către autoritățile competente (carantina instituționalizată) se realizează în următoarele situații:

  • dacă persoanele pentru care se instituie măsura de carantină declară pe propria răspundere că nu își pot asigura condițiile de separare fizică la domiciliu sau la locația declarată de acestea;
  • în cazul nerespectării măsurii de carantină la domiciliu sau la locația declarată, pe durata acesteia, deși persoana respectivă a consimțit-o la data instituirii.”, mai arată documentul citat.

Izolarea persoanelor bolnave sau purtătoare ale virusului, dar care nu prezintă simptome, poate fi făcută pentru maximum 48 de ore, iar medicul poate recomanda prelungirea acestei măsuri.

În cazul minorilor, măsura izolării se instituie la domiciliul aparținătorului, sau la locația declarată de acesta.

Izolarea persoanelor se instituie cu acordul acestora, iar în lipsa acordului, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, într-o unitate sanitară sau într-o locație alternativă atașată unității sanitare, în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore.

Cel mai târziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice și paraclinice și dacă se menține riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară, într-o locație alternativă atașată unității sanitare ori la domiciliul persoanei sau la locația declarată de aceasta.

Izolarea la domiciliu sau la locația declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locația declarată nu poate fi dispusă în situațiile în care informațiile științifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere și rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv într-o unitate sanitară sau o locație alternativă atașată acesteia.”

Documentul integral poate fi consultat mai jos.