Interviu cu prof. dr. Mircea Cinteza, presedinte CMR
Prof. dr. Mircea Cinteza, presedintele Colegiului Medicilor din Romania, considera ca in sistemul sanitar criza este permanenta chiar daca nu este intotdeauna foarte vizibila.
Finantarea este mai buna fata de anii trecuti, dovada ca in mass media se discuta mai putin despre lipsa de medicamente compensate. In schimb, se continua mai departe discutia despre lipsurile din spitale. Ceea ce trebuie noi sa judecam este numarul de proceduri terapeutice pe care le putem face si care sunt infinit mai putine decât necesitatile. De exemplu, in cardiologia interventionala, in alte proceduri care se fac in ramurile de medicina interventionala din gastroenterologie, din urologie, din pneumologie. Dupa numarul de interventii chirurgicale pe inima din care unele nu se practica deloc in România cum ar fi corecturile bolilor congenitale la copii sau proceduri de chirurgie vasculara cu vas arterial sau altele comune in vest si mult mai rar folosite la noi, transplantul de maduva care trateaza multe cazuri de cancer. Cu alte cuvinte, catalogul de proceduri in România si numarul accesibil prin buget este in continuare foarte mic si raportul de 1/10 fata de procedurile facute in nucleul vestic al UE ramâne in picioare.
Puteti face o comparatie intre bugetul sistemului românesc de sanatate si bugetul oricarui stat din Uniunea Europeana?
Bugetul nostru este a zecea parte in conditiile in care noi ne consideram un stat european care doreste sa aiba un standard decent de câtiva ani si care are un produs intern brut de a treia parte din produsul intern brut mediu al nucleului vestic al Uniunii Europene. Deci, daca noi producem a treia parte din produsul intern brut al tarilor din nucleul vestic al Uniunii Europene si cheltuim pe sanatate a zecea parte din ceea ce producem inseamna ca sanatatea nu este considerata prioritara, asa cum se declara public.
Ce procent din produsul intern brut ar trebui alocat sistemului de sanatate nu pentru a fi comparabil cu Franta sau Germania ci pentru ca activitatea sa se desfasoare decent?
Sistemul public ar trebui sa aiba, cum au sistemele publice din alte tari, un procent de 8% din PIB. De altfel, exista o promisiune pentru 6% din produsul intern brut pentru 1 ianuarie 2008, anume cheltuielile de sanatate din sistemul public. Se va spune ca exista bani negri pe asigurarile de sanatate sau banii din buzunar, dar aceia nu intra in aceasta comparatie. In Uniunea Europeana, cheltuielile publice pentru sanatate sunt in medie de 8% pentru nucleul vestic. La noi, sunt in continuare 3 si un pic la suta dintr-un produs intern brut evident mult mai mic.
Cât alocam noi pentru sanatate pe cap de locuitor si cum este in tarile Uniunii Europene?
Noi avem 200 de euro in acest moment. Conform promisiunilor actualului guvern trebuie sa ajungem la 1 ianuarie 2008 la peste 400 euro pe cap de locuitor, adica o dublare a sumei intr-un an de zile.
Si cât revine pe cap de locuitor in Europa?
In tarile din Europa de Vest, sunt alocati 3000 de euro pe cap de locuitor si intre 700 si 900 de euro in tarile est-comuniste.
In conditiile in care, dupa cum spuneati, bugetul a mai crescut, mai exista pericolul unor crize majore in sistemul sanitar in lunile urmatoare?
Exista crize care sunt impresionante in mass media si care sunt relativ usor de gestionat, cum ar fi criza medicamentelor compensate. Sunt usor de gestionat pentru ca proportia lor din cheltuielile generale este foarte mica si exista crize profunde care nu sunt asa de vizibile care privesc numarul de proceduri si eficienta acestor proceduri terapeutice care nu sunt percepute de oameni. Oamenii merg in spital si sunt tratati intr-un fel oarecare. Dar ei nu stiu ca ar putea sa fie tratati de doua trei ori mai bine daca li s-ar aplica proceduri care se fac la Budapesta, de exemplu. Acest lucru nu este vizibil si prin urmare nu provoaca crize. Chiar daca nu este foarte vizibila, criza este permanenta.
In conditiile in care România a devenit de la 1 ianuarie 2007 membra a Uniunii Europene, cât de mare este pericolul migratiei medicilor si mai ales a celor tineri?
Pericolul de migratie al medicilor este imens si trebuie sa vedem daca viata il va confirma. Venitul mediu al unui medic in oricare tara din Europa de Veste este de zece ori mai mare decât in România, chiar luând in considerare banii negri, adeseori chiar de 15 ori mai mare. Cum tarile care au o lipsa de medici in momentul de fata vorbesc limba engleza, germana sau franceza, evident ca nu va fi greu pentru medicii tineri care doresc o astfel de emigrare. Tentatia este de a câstiga de zece ori mai mult. Pericolul este imens.
In anii trecuti, o cincime din absolventii facultatilor de medicina plecau in Statele Unite ale Americii.
Ce se poate face, in afara de masurile economice pentru a tine medicii in tara?
Ce trebuie sa se faca este definirea clara a procedurilor care sunt garantate de sistemul public pentru toti bolnavii care au nevoie de ele. Lozinca persistenta de 15 ani si poate de 60 de ani este ca sistemul public de sanatate ofera orice tip de procedura terapeutica in limitele bugetului. In limtele bugetului, inseamna ca nu are acces la ea decât o mica minoritate. Firma de asigurari nu poate face asigurari pentru servicii medicale dupa ce s-a terminat bugetul statului. De aceea, ca sa poti sa aduci bani suplimentari, nu din buzunar pentru ca oamenii sunt saraci ci din abonamente, trebuie sa stii ce nu ofera sistemul public in mod real. Prima masura este pachetul minimal care este garantat de catre stat indiferent de buget. Sa bagi acolo ceva ce nu trebuie sa se termine in conditii normale, sa ajunga tuturor solictantilor. Ce nu contine acel pachet sa poata fi asigurat suplimentar. Aceasta este solutia de a dubla banii din santate, daca nu mai mult.
Este insa o decize politica greu de promovat in conditiile in care oamenii stiu in teorie de 60 de ani au dreptul gratuit la sanatate. Iar acum sa se trezeasca ca au dreptul gratuit doar la un numar mic de proceduri. Este un soc pe care nu si l-a asumat pâna acum nimeni.
Câti ani lumina trebuie sa parcurga sistemul românesc pentru a ajunge la nivelul celor din vestul Europei?
Depinde de conducatori dar având in vedere ca unele planuri ale politicienilor spun ca in 2025 vom fi o tara europeana deplina, inseamna ca am mai avea 18 ani.
Materialul a fost publicat in numarul 8 al revistei Medica.
