La 38 de ani, după specializări în țară și străinătate, Patriciu Achimaș-Cadariu conduce de doi ani Institutul Oncologic ‘Prof. Dr. Ion Chiricuță’ din Cluj-Napoca (IOCN), una dintre cele mai performante instituții de profil din România și din Europa.
El vorbește, în interviul acordat AGERPRES, despre teme de actualitate din domeniul diagnosticării și tratării cancerului, precum și despre realizările instituției pe care o conduce, instituție care tocmai a împlinit 85 de ani.
Domnule doctor, de fapt ce e cancerul?
Termenul este unul popular și provine din ceea ce Hipocrate a definit ca fiind cancer: o boală care își înfige terminațiile în țesuturile înconjurătoare. Numele acesta s-a păstrat, nu e deloc un termen medical, dar îl folosim și noi. Sunt nenumărate localizări ale acestei boli, cu sute și mii de subtipuri. Până la urmă, vorbim de cancere, nu de cancer. Cancerul este o multiplicare aberantă de celule, care depășește anumite bariere naturale ale organismului nostru, care evoluează local, dar care se și împrăștie în organism prin diferite variante. Astfel, devine o boală sistemică. Primul tratament era chirurgia, dar aceasta nu era suficientă, fiindcă pacienții tot mureau de cancer. Am învățat așadar de-a lungul vremii că o combinație de tratamente — chirurgie, chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie, imunoterapie — aplicate împreună și într-o anumită secvențialitate, aduce mult mai mult pacienților noștri. Ce înseamnă asta, cum ne urmărim noi rezultatele tratamentului: prin supraviețuirea pacienților noștri și prin calitatea vieții acestora. Cele două noțiuni stau într-o balanță, fiindcă toate tratamentele enumerate anterior nu vin simplu, vin cu o suferință. Chirurgia este o chirurgie de teritoriu, o chirurgie largă, uneori trebuie să îndepărteze și ganglionii regionali; chimioterapia — toată lumea știe despre grețuri, vărsături și căderea părului; radioterapia este ca o arsură controlată — dacă e să le analizăm foarte simplist. Cu atât mai mult, prin combinația lor și efectele secundare se pot suma. De aceea spun că în mod evident calitatea vieții pacienților noștri este afectată și atunci de fapt judecata se îndreaptă în această direcție: trebuie să judecăm foarte bine ce combinație de tratamente aplicăm pentru a prelungi supraviețuirea, sigur că în primă instanță ne propunem să vindecăm, scăzând cât mai puțin calitatea vieții acestora.
Se poate vorbi de vindecare în cazul cancerului?
Aș vrea să fac o afirmație foarte tranșantă: cancerul poate fi vindecat! În credințele populare, cancer era egal cu moarte. Vreau să combat această idee. În stadii incipiente, putem vindeca această boală. Este condiția diagnosticării precoce a bolii și a tratării corecte a acesteia. În stadiile avansate ne propunem să prelungim supraviețuirea, dacă se poate să o transformăm într-o boală cronică.
Se vorbește și de acea recidivă în cazul cancerului… Când poate să apară aceasta, în ce condiții?
Recidiva poate să apară la orice cancer. Cu cât boala este mai avansată, riscul de a apărea recidive crește și el semnificativ.
După orice perioadă de timp?
Da, recidive pot să apară și la zeci de ani după tratamentul unui cancer. Dar să luăm partea bună a lucrurilor. Deci, cancerul poate fi tratat sau transformat într-o boală cronică. Am învățat și an de an învățăm noi lucruri, tratamentele evoluează. Lucrurile trebuie nuanțate, în funcție de tipul de cancer, localizarea lui, de anumite caracteristici biologice ale fiecărui subtip; sunt toți factori despre care putem vorbi și să emitem cel puțin opinii vizavi de șansa unui pacient pe termen scurt, mediu și lung.
Pe de o parte, din cauza stilului de viață, incidența morbidității, a îmbolnăvirii de cancer crește. Pe de altă parte, știința, medicina, tehnicile de tratament evoluează și ele. În aceste condiții, per ansamblu, credeți că mortalitatea prin cancer va crește sau va scădea?
Cred că ar trebui precizat de la bun început că acest cancer este o boală multifactorială, asta înseamnă că sunt nenumărate necunoscute ale ecuației, care uneori se sumează, uneori se suprapun. Știm că anumite tipuri de cancer au o cauză infecțioasă. Știm că anumite cancere se transmit în familie. Știm factori de mediu care influențează apariția cancerelor. Dar majoritatea acestor factori se suprapun de cele mai multe ori. Incidența cancerelor în diverse zone ale Europei și mortalitatea prin cancere — cele două lucruri nu se suprapun. În anumite zone, cum ar fi Europa de Nord și de Vest se poate identifica o incidență foarte mare a cancerelor. În același timp, dacă ne uităm în paralel la imaginea mortalității prin cancere în aceleași zone, vedem că este una foarte mică. Cum interpretăm acest lucru?! Sigur, sunt factori de risc diferiți, poate să fie un nivel al educației diferit, dar în mod particular, în zonele acestea cu incidență mare și mortalitate mică, dincolo de un tratament corect aplicat putem discuta de faptul că multe cancere sunt, prin programe de profilaxie secundară, screening, sunt identificate în stadii incipiente și deci rapid tratate și vindecate. De aceea e și mortalitatea foarte mică.
Deci, credeți că mortalitatea prin cancer va scădea sau va crește?
Întrebarea este foarte complicată. Depinde la ce ne referim, la Europa în ansamblu, România… Avem dovezi că incidența cancerului crește. Sigur că îl și diagnosticăm mai bine, dar probabil că sunt și foarte mulți factori noi de risc care se suprapun și de care știm foarte puțin. Deci, incidența crește. În țările în care programele de depistare precoce funcționează bine și în paralel și tratamentele sunt corect efectuate și pacienții au un acces ușor la tratament, mortalitatea scade. Ce se întâmplă în România? Știm că este marea problemă a cancerului de col uterin, o boală cu o incidență extrem de scăzută în țările occidentale, grație programelor de depistare precoce. Și la noi a început un astfel de program, dar rezultatele unui astfel de program apar după minim 10 ani. Deci, trebuie să avem răbdare, nu să abandonăm programul, zicând că nu am obținut nimic. Sunt și alte localizări la care se poate face screening, dar să nu uităm că suntem într-o țară cu resurse limitate. Pe de altă parte, stilul de viață se schimbă de la zi la zi în țara noastră, alimentația se schimbă și localizări care pe vremuri nu reprezentau o problemă extrem de mare de sănătate, cum ar fi cancerul de sân, cancerul de endometru, cancerul de colon… Acestea nu aveau la noi o incidență similară țărilor occidentale. Ele sunt, să zicem, niște cancere ale lumii bogate. Iată că incidența lor crește în ultimii ani, în paralel cu incidența foarte mare a cancerului de col uterin. Cum ar veni, combinăm cancerele vestului cu ale țărilor mai puțin dezvoltate.
Adică păstrăm ce aveam mai rău în privința cancerelor și preluăm și ce e rău acum în Vest?
Exact. În plus, o mare, mare problemă — și am preferat s-o spun separat — este cancerul pulmonar și celelalte cancere date de fumat. Avem date — sunt primele studii — care au legat o cauză cu apariția cancerului. Deci fumatul este o problemă, un factor de risc care determină apariția mai multor tipuri de cancere, dar în primul rând a cancerului pulmonar.
Incidența lui e mai mare în România decât în alte țări?
Este mare și este în creștere. Și rata fumătorilor crește an de an în România. Și dacă la bărbați să zicem că suntem într-un trend similar cu al Europei de Vest, la femei incidența cancerului pulmonar era destul de scăzută în comparație cu datele similare din Europa de Vest, dar acum curba este crescătoare și din cauza creșterii numărului de femei care fumează.
Institutul Oncologic Cluj face și cercetare…
O abordare modernă a cancerului nu se poate face în lipsa cercetării. Pe de o parte, pentru că știm chiar foarte puțin despre cancer, fiindcă avem nevoie de noi și noi date despre fiecare subtip, și, nu în ultimul rând, fiindcă avem nevoie de date corespunzătoare populației zonei în care trăim. Anterior spuneam că factorii de risc diferă în diverse zone ale lumii. Incidențele diferă. S-ar putea ca în această zonă de lume în care trăim să fie alți factori de risc și s-ar putea ca biologia anumitor cancere să fie diferită de cea a zonelor care fac multă cercetare și care publică mult. Nu din mândrie națională, ci dintr-o necesitate națională este nevoie să avem datele noastre, pe care să le putem folosi la tratarea pacienților din arealul nostru geografic. Nu mai departe de ce am prezentat în aceste zile: luăm grupul acela restrâns al cancerelor transmise familial. Există un număr relativ mic de cancere, de exemplu cancer ovarian, care se transmit în familii din cauza unor gene. Pe aceste gene sunt descrise zeci, sute de mutații. Dar s-ar putea ca aceste mutații, de fapt știm că aceste mutații nu sunt identice în diverse țări din lume. Atunci este foarte important să le identificăm pe cele de la noi, pentru ca mai apoi, când dăm un sfat genetic, să putem să știm ce să căutăm în familiile respective pentru a nu băga în sperieți familii întregi. Deci există baterii de teste specifice. Să dau un exemplu mai simplu. Cancerul de col uterin și discuția aceea care a luat o turnură total nefericită vizavi de oportunitatea vaccinării. Vaccinarea acoperă două subtipuri din zeci, sute de subtipuri ale virusului Papilloma și cele două subtipuri au fost identificate de cei care au produs vaccinul din zona occidentală. Firește că au imaginat acest vaccin corespunzător frecvenței mari a anumitor subtipuri virale din zona lor geografică. Sigur că avem caracteristici populaționale asemănătoare țărilor din Europa de Vest, dar acum avem și dovada că cele două subtipuri care sunt cuprinse în vaccin apar cu o mare, mare frecvență și la noi în țară, deci că vaccinul este bun și pentru noi. Altfel, de exemplu chinezii, au adăugat și alte subtipuri în acest vaccin, fiindcă în zona lor geografică sunt și alte subtipuri de virus Papilloma uman cu o frecvență foarte mare.
Deci dumneavoastră recomandați acest vaccin?
Absolut! Aici nu facem o discuție epidemiologică și nici vizavi de efectele secundare, dar îl recomand pe seama dovezilor că este bun și pe seama recomandărilor unor societăți profesionale care au studiat această problemă. În plus, avem și dovezile naționale că aceste două subtipuri sunt frecvente în arealul nostru geografic, deci că nu se face degeaba. Fiindcă aici, în momentul în care s-a recomandat vaccinul, existau toate studiile care să îl recomande ca fiind o chestiune sigură și fără efecte secundare, dar ar fi trebuit să se pună și o problemă de cost-eficiență: merită să-l plătim ca națiune? Acum avem și dovada că da, merită să-l plătim. Această demonstrație au făcut-o colegii mei, la Institut s-au identificat subtipurile de HPV din zona noastră geografică. E numai un exemplu.
Din punct de vedere al cercetării, unde se situează Institutul Oncologic Cluj în plan european și în lume? De fapt, cam pe unde se situează în lume cercetarea românească în domeniul oncologic?
Pot să mă refer strict la Institutul Oncologic din Cluj. Nu vreau să fac nici extrapolări și nici nu-mi permit să fac alte comentarii. Am să vă fac o demonstrație inversă. Sigur, nimeni nu e profet în țara lui, asta am trăit-o. Și chiar dacă aș enumera echipamentele sau articolele pe care le-au publicat colegii mei, poate că tot n-ar fi de ajuns. Atunci, o să spun așa: atâta vreme cât Institutul Oncologic Cluj este membru în cel mai important consorțiu dedicat medicinii personalizate, care cuprinde cele mai importante institute din America și Franța, unde suntem membru cu drepturi depline, și, în același timp, membri în cea mai mare biobancă de țesut ovarian din Europa, cu sediul la Berlin, spitalul Charite, probabil cea mai mare instituție medicală din Europa, eu cred că am dat suficiente argumente în sensul acesta.
IOCN are tradiție și e și un fel de pionier…
Cercetare avem dintotdeauna în Institut. Norocul nostru și al celor care trăiesc în această zonă vizavi de tratamentul acestui tip de boli e că de la fondare, Institutul a avut vizionari. Încă de la început — din 1929, la 80 de ani de la primul centru de cancer din Londra — institutul nostru și-a propus și profilaxie, ceea ce în anii ’20 era o noțiune pe care n-o știau foarte mulți. De la bun început a existat și un nucleu de cercetători și acest lucru s-a continuat. Prof. Chiricuță a dat o cu totul altă amploare acestui lucru, vorbea de multidisciplinaritate din anii ’60, lucru care acum este standardul de îngrijire, dar în anii ’60 puțini vorbeau despre multidisciplinaritate. În general, fiecare clinică trata așa cum știa, fără a pune împreună, în același spațiu, specialiști din diverse specialități, implicați toți în tratamentul cancerului.
Ați organizat zilele trecute, printr-o manifestare internațională, Zilele IOCN, cu ocazia aniversării a 85 de ani de la înființarea institutului. Cu ce rezultate?
Vorbim de mai multe zile de congres. Au fost lucrările științifice ale Zilelor Oncologiei, ale organizațiilor europene ale institutelor de cancer. Acolo s-a mers pe mai multe secțiuni: un workshop de patobiologie, care deja este deja tradițional organizat în orașul nostru de către OECI — este la a 4-a ediție — și s-au prezentat rezultate din institut pe diverse localizări. Au mai fost în paralel workshopuri dedicate politicilor de cancer în Europa. Am continuat cu aniversarea noastră de 85 de ani, cu simpozioanele specifice pe localizări. Nu putem participa la toate și fiecare dintre noi are o localizare sau localizări predilecte pe care le tratează. Eu pot să vă spun de partea de ginecologie oncologică, unde am participat și unde s-au prezentat lucruri excepționale din partea institutului nostru. Pe de o parte, raportul Unității de screening din nord-vest, care a funcționat. Poate că numărul nu spune totul, dar în câteva luni 6.000 de femei au fost practic salvate de la moarte prin această depistare. Eu zic că e un număr absolut impresionant, prin identificarea acestor stări incipiente ale cancerului de col uterin. S-a prezentat acest raport și în continuare s-au prezentat studii elaborate în institutul nostru pe toate localizările, care toate s-au finalizat cu articole în publicații de prestigiu din țară și străinătate.
Sursa: AGERPRES
