Psihologia este o ştiinţă şi o profesie deschisă atât către tinerii care doresc să-şi creeze un viitor profesional, cât şi către adulţii care vor să-şi construiască noi cariere, a declarat într-un interviu acordat AGERPRES prof. univ. dr. Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România.
El a susţinut că în spitale ar trebui mai mulţi psihologi şi statutul lor bine definit în raport cu solicitările actului medical. În opinia sa, cheia problemei o reprezintă corectarea Legii sănătăţii din punctul de vedere al asistenţei psihologice.
Care este interesul pentru psihologie în acest moment?
Prof. univ. dr. Mihai Aniţei: Profesia de psiholog reprezintă un interes deosebit pe plan mondial, ea trebuie bine reglementată. În multe ţări şi la noi există o puternică orientare spre studii de psihologie ca o a doua facultate. Psihologia este o ştiinţă şi o profesie deschisă atât către tinerii care doresc să-şi creeze un viitor profesional, cât şi către adulţii care doresc să-şi construiască noi cariere. Mai mult decât atât este un interes foarte puternic spre studiul psihologiei pentru o dezvoltare profesională, pentru a găsi răspunsul la întrebările cu care se confruntă. Foarte mulţi părinţi doresc să studieze psihologia pentru a şti cum să se ocupe de copiii lor. Asta arată că nevoia de asistenţă psihologică acordată copiilor este din ce în ce mai mare. Presiunea şi nevoia de psihologie vine dinspre partea părinţilor care resimt necesitatea de a acorda copiilor asistenţă psihologică.
Părinţii sunt primii care îşi dau seama că este nevoie de psiholog atunci când au probleme cu un copil, probleme comportamentale atunci când au un copil care intră în grupuri unde se consumă droguri, alcool, când se confruntă cu eşecuri şcolare, când se confruntă cu atitudini bizare ale copilului. Către noi vine această solicitare foarte intensă şi trebuie să spunem că nu suntem suficient de pregătiţi în această direcţie. Trebuie să asigurăm şi prin facultăţi şi prin pregătiri ulterioare o formare profesională serioasă pentru zona de psihologie a copilului. Aceasta ar fi o problemă serioasă în acest moment.
O altă problemă este comportamentul de tip pompieristic al clasei sociale şi al societăţii noastre. Dacă se întâmplă ceva imediat primul lucru care se întreabă este dacă a fost văzut de psiholog, acesta fiind văzut deseori ca un panaceu care ar fi rezolvat cazurile.
În diferite situaţii dramatice apar astfel de întrebări şi brusc societatea îşi aminteşte de o categorie profesională de care altfel uită. Mă refer la cei care sunt răspunzători de soarta psihologiei, organisme guvernamentale, stat, instituţii, care nu se preocupă întotdeauna să asigure un cadru cât mai bun pentru ca intervenţiile psihologului să fie bine şi corect realizate, sprijinul pentru psiholog să fie bine realizat. Şi în şcoli psihologul este la fel de prost plătit ca toţi ceilalţi colegi ai săi. Să sperăm că va veni un moment în care aceste salarii vor fi aşa cum se cuvine pentru cei care se ocupă de formarea tinerei generaţii.
Despre prezenţa psihologului în spitale ce ne puteţi spune?
Prof. univ. dr. Mihai Aniţei: În spitale sunt psihologi clinicieni care sunt extrem de importanţi. Tot mai multe dintre specialităţile din spital conştientizează locul şi rolul şi importanţa psihologului, dar şi aici ne confruntăm cu aceeaşi situaţie tot de tip pompieristic. Atunci când se întâmplă o situaţie dramatică se întreabă unde a fost psihologul. Pacienţii trebuie să aibă acces la serviciile psihologului, niciun medic care face intervenţii sau consultaţii de un anumit tip nu trebuie să se disperseze de ajutorul colegului său psiholog. E bine să-l aibă alături şi să se consulte pentru că întodeauna există un ecou psihologic al tulburărilor somatice şi un ecou somatic al tulburărilor psihice, e o legătură indisolubilă.
Atunci când pacienţii intră în operaţii când sunt supuşi unor intervenţii trebuie să dispună de o asistenţă psihologică, pentru că traversează o perioadă delicată de anxietate, de teamă. Medicul nu are timp, are o serie întreagă de obligaţii şi nici nu are mijloacele pentru că psihologul trebuie să acorde consiliere de susţinere, de suport. Post operator este iarăşi nevoie de suport.
Câţi psihologi sunt în spitale?
Prof. univ. dr. Mihai Aniţei: Din păcate nu atâţia de cât este nevoie. Şi politica sănătăţii a fost mereu de diminuări bugetare şi practic psihologii au fost printre categoriile profesionale care au fost trecute la economii. Sunt aproximativ 2.000 de psihologi clinicieni. În schema spitalelor sunt prevăzute aceste posturi, dar ministerul nu poate angaja, au fost restricţii. În cabinetele de psihologie poate să fie şi psiholog clinician, se pot face terapii sau evaluări psihologice pentru diferite profesii, domenii de activitate. În spitale ar trebui mai mulţi psihologi şi statutul lor bine definit în raport cu solicitările actului medical.
Trebuie nişte prevederi care să stabilească bine şi clar ce trebuie să facă un psiholog, în ce moment, în ce situaţii. Sunt nişte limite ale deciziilor sale, nu trebuie să se producă interferenţe cu deciziile medicului. Profesia de psiholog este una liberală, noi putem fi mândri cu ceea ce s-a realizat, odată cu legea psihologului, Legea 213, cu înfiinţarea Colegiului Psihologilor. Este o profesie bine reglementată şi bine organizată. Existenţa colegiului a adus beneficii foarte mari psihologilor, pentru că le-a oferit un suport, o protecţie şi o respectabilitate.
Ce face Colegiul Psihologilor?
Prof. univ. dr. Mihai Aniţei: Noi încă de la înfiinţarea Colegiului am demarat şi acţiunile de colaborare cu CNAS şi MS, pornind de la ideea şi presiunea foarte mare în rândul psihologilor de a fi şi ei consideraţi ca părtaşi egali în ceea ce priveşte modul de decontare a serviciilor medicale. Am avut cel mai mult de furcă cu mentalitatea conform căreia tot ce înseamnă activitate de asigurare a sănătăţii populaţiei se reduce numai şi numai la actul medical. A trebuit să spunem de multe ori că există servicii de sănătate în cadrul cărora sunt servicii medicale, dar şi alte servicii paramedicale şi de psihologie. În aceste condiţii ele trebuie să beneficieze la rândul lor de decontări corespunzătoare. Am reuşit din fericire în aceşti ani să obţinem o serie întreaga de succese. Am reuşit să introducem Colegiul Psihologilor ca partener în aceste negocieri şi decontări cu CNAS. Dar mereu-mereu ni s-a adus ca argument Legea sănătăţii care nu prevede aceste servicii psihologice într-o manieră explicită.
Cheia problemei pentru noi este corectarea Legii sănătăţii din punctul de vedere al asistenţei psihologice.
Cu ce alte probleme vă confruntaţi?
Prof. univ. dr. Mihai Aniţei: Sunt probleme stringente în continuare, este problema concurenţei neloiale pe care o realizează clinicile medicale private. Este o problemă delicată în raport cu prevederile Legii 213. Aceste clinici practică ilegal serviciile de psihologie unor terţe părţi. Ceea ce fac aceste clinici este un dumping care va conduce încetul cu încetul la falimentarea multor cabinete de psihologie. Noi am căutat mijloace prin care să rezolvăm această situaţie şi să ajutăm colegii noştri psihologi. Am avut o propunere, cea cu timbrele profesionale, dar a iscat foarte multe controverse, oamenii nu au fost pregătiţi.
Câţi psihologi sunt în România?
Prof. univ. dr. Mihai Aniţei: Din evidenţele noastre sunt aproximativ 13.000 de psihologi care au atestat de liberă practică, dar nu practică toţi, şi aproximativ 4.000 de cabinete.
Pe agenda Colegiului Psihologilor, a mea personal, se află evidenţa şi securizarea avizelor psihologice.
