Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” Bucuresti organizeaza miercuri, 7 noiembrie 2012, ora 10:00, in Amfiteatrul mare al Facultatii de Medicina, Centenarul Nasterii Prof. Dr. George Emil Palade.
Despre Prof. Dr. George Emil Palade
Pe 19 noiembrie 1912 s-a născut la Iaşi, într-o familie de intelectuali, George Emil Palade. Parcursul şcolar al tînărului Palade, fiul unui profesor de filosofie şi pedagogie şi al unei învăţătoare, a fost unul deloc „statornic“: după ce a terminat şcoala primară la Iaşi, Palade a plecat la Buzău unde a urmat cursurile Liceului „Bogdan Petriceicu Hasdeu“, pentru ca mai apoi să ia drumul Capitalei pentru a se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, absolvită cu brio în 1936. Şi-a descoperit vocaţia şi pasiunea pentru cercetare chiar din facultate, fiind numit asistent din timpul studenţiei la Institutul de Anatomie condus de profesorul Francisc Rainer.
În 1940 obţine titlul de doctor în Medicină cu teza „Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparată“.
După absolvirea facultăţii, a lucrat timp de doi ani ca asistent de medicină internă la clinica renumitului profesor N. Gh. Lupu de la Spitalul Colentina, funcţie la care renunţă însă pentru a reveni la Catedra de Anatomie alături de profesorul Gr. T. Popa, sub îndrumarea căruia a rămas până în 1946, străbătând rapid treptele ierarhiei didactice până la gradul de conferenţiar.
În 1946 a plecat în Statele Unite ca cercetător în laboratorul lui Robert Chambers din cadrul Departamentului de Biologie al Universităţii din New York, urmînd ca, şapte ani mai tîrziu, să obţină cetăţenia americană.
Fascinat de „revoluţiile“ produse în medicină de descoperirile lui Albert Claude, biologul belgian care i-a devenit şi mentor, Palade acceptă onorat invitaţia de a lucra la Institutul Rockefeller, poziţie pe care o va ocupa timp de 27 de ani.
În tot acest timp, combinând tehnicile de centrifugare cu cele de analiză biochimică şi microscopie electronică, a studiat organizarea internă a celulei, făcând importante descoperiri ştiinţifice: a descris structura fină a mitocondriei, a descoperit ribozomii care, în onoarea sa, vor fi numiţi, o vreme, „granulele Palade“ şi a studiat structura sinapsei chimice şi reticulul endoplasmatic.
După descoperirea ribozomilor şi a structurii lor chimice, începe studiile de analiză morfologică şi biochimică a procesului secretor în pancreas, explicând mecanismul celular al secreţiei proteice, făcînd astfel una dintre cele mai mari descoperiri ale sale.
La începutul anilor 1960 a fost primul care a emis ideea că transportul macromoleculelor prin endoteliu se realizează prin vezicule.
În 1961 este ales membru al Academiei Naţionale a Ştiinţei din Statele Unite şi, 13 ani mai târziu, pe 10 decembrie 1974 primeşte premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină alături de Albert Claude şi Christian de Duve pentru „descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei“. Cu această ocazie, declară că primirea premiului Nobel este nu numai o recunoaştere a muncii sale de pionerat, care a contribuit la naşterea biologiei celulare, dar şi o mare responsabilitate.
Devine membru de onoare al Academiei Romane în 1975 şi Preşedinte de Onoare al Universităţii „Carol Davila“ Bucureşti în 1992, ocazie cu care i-a fost înmânată Diploma Omagială a Universităţii.
În noiembrie 2003, la împlinirea vârstei de 91 de ani, Wayne State University din Detroit devine George Emil Palade University şi este înfiinţat Premiul Internaţional şi Medalia de Aur „George Emil Palade“.
