Marcela, o asistentă de la Spitalul de Boli Infecțioase din Alba-Iulia povestește experiența ei cu primul caz de pacient confirmat cu coronavirus internat la acest spital. Aceasta mărturisește că a avut emoții mai mari decât pacienta și ne reamintește tuturor de ce trebuie să stăm în casă, în timp ce medicii și asistentele duc greul în spital.
”Îi măsor funcțiile vitale care erau în parametrii normali(Doamne miluiește!). Mă gândesc în sinea mea: „Eu am pulsul de două ori mai mare decât al doamnei!” – inima stătea să îmi sară din piept însă… nu putea ieși… o ținea acolo costumul salvator… Îi spun că urmează să îi recoltez probele biologice, moment în care mă întreabă suspicioasă :” De ce trebuie să îmi recoltați? Ce analize faceți?” Îi răspund că sunt doar niște analize uzuale prin care medicul va cunoaște starea ei de sănătate la momentul internării. Așa cere protocolul. Se liniștește și își dă acordul pentru a efectua procedura”, povestește asistenta.
După ce a câștigat încrederea pacientei și a efectuat toate procedurile, femeia a avut și mai mari emoții la finalul misiunii, când costumul de protecție, cel mai probabil contaminat, trebuia dezbrăcat.
”Acum urmează stresul: dezbrăcarea costumului! Pășesc în camera de decontaminare, mă plasez în fața oglinzii, cu picioarele într-un sac mare, galben. Procedez la decontaminarea costumului și în timpul de așteptare repet la nesfârșit „Tatăl nostru”. Mă gândesc că am timp… Trebuie să procedez corect…. Sănătatea mea și a celor din jurul meu, stă în puterea mea acum…. Și mi-a ieșit BINE!”
Asistenta încheie cu mesajul ferm către noi toți să stăm în casă! ”Poate acum înțelegeți de ce VOI STAȚI ÎN CASĂ iar NOI SUNTEM ÎN SPITAL!”.
