Unul dintre cei 7 români care se află pe lista de așteptare pentru un transplant pulmonar, vrînceanul Ionuț Anghel, a postat un mesaj răvășitor, pe contul prorpriu de Facebook, în prag de sărbători. Mesajul este un strigăt disperat pentru viață, dar și o mărturisire referitoare la lupta unui pacient a cărui speranță de viață se leagă de un transplant.
Iată mesajul!
”2 ani de când…
Astazi … cand toti urmeaza sa astepte colindatorii in pragul casei sau alearga prin mall-uri pentru a cumpara diverse cadouri si a-i ferici pe cei dragi, cand toti sunt cuprinsi de febra sarbatorilor si au cate un gand bun si o speranta la Mos Craciun … si eu am aceeasi speranta! Si noi, cei bolnavi avem visuri si sperante de viitor! Si noi suntem oameni ca si voi … care inca mai speram la un viitor mai bun!
Eu am niste visuri mari, mari de tot, se poate spune … sper sa respir ca si voi, normal! Cel mai mare vis, care pare de neindeplinit!
Au trecut 2 ani … de cand am inceput sa simt ca se termina aerul la mine! 2 ani, o perioada scurta insa mie mi-a parut o eternitate! 2 ani in care am crezut ca se poate face ceva si pentru mine, la mine acasa (In Romania) cu doctorii nostri. 2 ani din care, aproximativ 1 an si jumatate m-am zbatut sa ajung pe o amarata de lista de transplant. Am batut la atatea usi … unele s-au deschis altele cand m-au vazut, s-au zavorat! 2 ani in care mi-am supus familia, fara voia mea, la un chin si stres psihic zilnic … 2 ani de cand Nora (sotia mea) a trait si traieste in continuare cu gandul ca trebuie sa stea treaza ca sa-mi vegheze somnul, sa nu raman fara aer prin somn si sa mor … 2 ani in care am simtit cum e sa mori putin cu putin … 2 ani in care am simtit empatia oamenilor cat si dispretul si ostracizarea din partea lor pentru faptul ca sunt bolnav … 2 ani in care am bagat (si voi mai baga, daca-mi doresc sa mai traiesc) zeci de mii de lei in medicamente, care ar fi trebuit sa fie gratuite doar daca as fi stat internat in spital (dat fiind faptul ca am o boala care-mi afecteaza sistemul imunitar, avand un sistem imunitar cu deficiente majore – aproape de 0 – daca as sta internat in spital, riscul de a lua diferiti germeni sau bacterii care sa-mi puna capat vietii este major) … 2 ani in care (mi) ni s-a promis ca se vor schimba multe in cadrul programului de transplant pulmonar si vom avea o sansa sa-l facem si sa respiram/traim normal … 2 ani in care, poate daca eram in alta tara din UE, eram rezolvati demult … 2 ani in care am sperat ca intr-un final, cei ce ne conduc sa ne arate o deschidere si sa nu astepte sa murim ca sa scape de problema noastra (a transplantului pulmonar) … 2 ani in care mi-am dorit si inca imi doresc ca Matei sa creasca cu un tata …2 ANI!!!
Oare mai pot? Oare mai … rezist(am)?”
În România, primul transplant pulmonar a avut loc, în primăvara anului trecut, la Spitalul ”Sfânta Maria” din București, fiind efectuat de o echipă condusă de medicul Igor Tudorache, șeful Centrului de Transplant Pulmonar de la Hanovra. Potrivit datelor publicate de Agenția Națională pentru Transplant, pe lista de așteptare au fost incluși 15 pacienți. Dintre aceștia, 6 au beneficiat de transplant, 7 se află în așteptarea unui donator, iar 2 au murit.
În ultimul an și jumătate, la vârful ANT au fost schimbați doi directori. Ultimul venit este dr Radu Zamfir, supraviețuitor al tragediei din Munții Apuseni, membru al echipei de transplant hepatic de la Institutul Fundeni. De la noul director, instalat în martie 2018, se așteaptă resuscitarea programului de transplant, afectat serios, în ultimii ani, de scandaluri și de scăderea dramatică a numărului de donatori.
