O femeie de 50 de ani a primit, chiar înainte de Crăciun, o nouă șansă la viață, după ce a fost diagnosticată cu cancer de pancreas. Chirurgii i-au îndepărtat pancreasul și o parte semnificativă din organele abdominale, într-o intervenție „supra-radicală“ de peste șase ore. Evoluția postoperatorie a fost excelentă, iar pacienta este considerată vindecată din punct de vedere chirurgical. „Am fost încântat de evoluția ei, mai ales că am văzut cât de autonomă este“, a declarat dr. Augustin Dima, chirurg la Spitalul MedLife Medical Park, după controlul realizat la mai puțin de o lună de la operație.
50 de ani este o vârstă considerată foarte tânără pentru un diagnostic atât de sever cum este cancerul de pancreas. Totuși, vârsta poate fi un avantaj în unele cazuri, pentru că un organism tânăr și fără alte afecțiuni poate rezista mai bine unei intervenții complexe, se poate recupera mai ușor și se poate vindeca dacă operația este realizată de chirurgul potrivit, care, la rândul lui, are o echipă experimentată. „O astfel de intervenție trebuie realizată de o echipă specializată în chirurgia hepato-bilio-pancreatică, cu experiență importantă. În plus, Imagistica medicală joacă un rol crucial în planul actului chirurgical, iar rolul anestezistului este, din punctul meu de vedere, echivalent cu cel al chirurgului“, a accentuat dr. Augustin Dima importanța echipei pentru reușita unei proceduri supra-radicale, cum este cea pentru cancerul de pancreas.
„Contează enorm ca pacientul să fie bine informat și să aibă un tonus psihic bun“
Dureri în partea superioară a abdomenului – acesta a fost simptomul care a determinat-o pe o femeie de 50 de ani din Timișoara să meargă la medic și să efectueze câteva investigații considerate de rutină în astfel de situații. După ce medicul i-a recomandat și o tomografie computerizată, care a evidențiat o tumoră de mari dimensiuni la nivelul pancreasului, diagnosticul a fost unul tranșant: cancer de pancreas. „Este dificil să primești un diagnostic de cancer, mai ales unul agresiv care necesită o intervenție amplă. Dar atunci când a ajuns la consultație la mine, pacienta era deja bine pregătită: știa despre boala ei și că problema se poate rezolva printr-o intervenție – de orice amploare ar fi fost ea. Contează enorm ca bolnavul să fie bine informat și să aibă un tonus psihic bun. Iar pacienta despre care discutăm a fost foarte disciplinată, am avut o colaborare impecabilă cu dumneaei, a respectat absolut tot ce i-am spus, a fost, efectiv, a fost o așa cum ne dorim să fie majoritatea pacienților și e și în beneficiul lor“, consideră chirurgul.
O tumoră pancreatică enormă, chirurgie pe măsură
Tumora care s-a observat pe tomografia computerizată era de dimensiuni foarte mari și se dezvoltase în tot pancreasul. Totuși, avea caractere imagistice particulare, care o diferențiau de cele specifice celui mai agresiv neoplasm pancreatic. „Imagistic s-a evidențiat un tip de cancer de pancreas mai rar, o tumoră neuroendocrină. Dacă era vorba despre cel mai agresiv tip de cancer pancreatic, ar fi fost un dezastru, având acele dimensiuni. Totuși, prognosticul pentru tumorile neuroendocrine de pancreas este mai bun, motiv pentru care, atât timp cât nu există metastaze la distanță, au indicație absolută chirurgicală“, a explicat dr. Dima.
După ce a analizat cu atenție imaginile investigațiilor imagistice, particularitățile pacientei și ale tumorii, dr. Augustin Dima a stabilit tactica chirurgicală, conformă cu protocolul pentru acest tip de cancer și menită să asigure vindecarea: „I-am propus pacientei această intervenție chirurgicală enormă, supra-radicală, aș numi-o, practic una dintre cele mai mari intervenții care se pot efectua în sfera abdominală“, descrie operația dr. Dima.
Mai exact, femeii i-au fost îndepărtate o bună parte dintre organele din cavitatea abdominală: întregul pancreas, întregul duoden, primii 15-20 de centimetri din intestinul subțire, un sfert din stomac, căile biliare externe și splina. „În plus, planul chirurgical include îndepărtarea confluentului venos spleno-mezenterico port, care reprezintă sursa de sânge care asigură 70% din aportul de sânge al ficatului. De asemenea, au fost rezecate toate stațiile limfatice situate în teritoriul abdominal superior care ar fi putut deservi această tumoră, ca să asigurăm un clearance limfatic cât mai radical și mai bun pentru pacientă“, a completat chirurgul.
„O astfel de operație presupune riscuri semnificative, cum ar fi pierderea de sânge. În cazul pacientei, intervenția a fost adaptată pentru a minimiza sângerarea, iar evoluția postoperatorie a fost impecabilă datorită vârstei tinere și absenței altor afecțiuni“, explică dr. Dima.
Se poate trăi fără pancreas?
Contrar percepției generale, se poate trăi foarte bine fără pancreas. De altfel, chirurgia radicală asigură vindecarea de cancer și creșterea semnificativă a speranței de viață. „Evident că, după o astfel de intervenție chirurgicală, trebuie reconstruit totul, trebuie reinventată cumva arhitectura tubului digestiv și tot ce s-a rezecat a fost reconstruit într-un anume fel, încât să ne apropiem cât mai mult de o situație fiziologică. Pacienta, deși e greu de crezut, într-un interval de numai câteva luni va ajunge să aibă o calitate a vieții comparabilă cu cea de dinainte de operație“, spune dr. Augustin Dima.
Un act chirurgical atât de amplu se soldează, totuși, cu câteva efecte secundare, printre care chirurgul amintește mici modificări legate de tranzitul intestinal și un diabet insulino-dependent pentru toată viața, care poate fi compensat printr-o schemă anume de insulină pe care o stabilește un medic diabetolog. „Dacă bolnavul este disciplinat, respectă un anumit regim alimentar, nu e prea gras, pentru că obezitatea e cel mai mare dușman al diabetului, poate să-și controleze glicemiile cu regimul igienodietetic și cu schema de insulină. Lucru care s-a și întâmplat. Am revăzut pacienta la trei săptămâni de la operație și se prezintă foarte bine. A venit la consultație la București, cu soțul dumneaei, cu mașina de la Timișoara și a tolerat drumul lung“, povestește dr. Dima.
Următorul pas terapeutic îl reprezintă întâlnirea pacientei cu medicul oncolog, care va dubla, practic, intervenția cu un tratament oncologic care să întărească și mai mult rezultatul bun al chirurgiei.
Managementul anestezic e hotărâtor
Dr. Augustin Dima subliniază încă o dată rolul crucial al anestezistului într-o intervenție de anvergura celei pentru cancerul de pancreas: „E o anestezie grea, care necesită o experiență colosală cu astfel de intervenții chirurgicale și, în egală măsură, anestezistul participă la evoluția bună a operației ca și chirurgul. Eu prefer să lucrez mereu în aceeași echipă, cu anestezist dedicat pentru astfel de intervenții, cu care sunt interconectat de mult timp și el știe exact care sunt timpii operatori, care sunt momentele critice, doar uitându-se în câmpul operator sau înțelegându-ne din priviri. Și, sigur, pot să vă spun că managementul intraoperator anestezic al chirurgiei este hotărâtor pentru apariția sau nu a complicațiilor postoperatorii. Cum spuneam mai devreme, o complicație postoperatorie poate să fie amenințătoare de viață. Anestezistul ne ajută ca aceste complicații să fie prevenite“, accentuează dr. Dima.
Conexiunea cu echipa chirurgicală, care este alcătuită exclusiv din medici rezidenți „extrem de implicați și motivați să ajungă chirurgi mari“, cu medicul anestezist și cu personalul auxiliar face ca atmosfera din sala de operație să fie concentrată, dar nu tensionată. Asta pentru că planul chirurgical realizat înainte de intervenție este bine pus la punct, astfel că posibilitatea unor „surprize“ în timpul operației este redusă la minimum. „Nu punem niciodată bolnavul pe masa de operație în ideea că am putea avea și surprize intraoperatorii și poate nu vom reuși să facem intervenția radicală. Nu! Toate investigațiile imagistice pe care le facem înainte de actul chirurgical ne permit să stabilim o atitudine terapeutică și să programăm intervenția cu o precizie de peste 95% și știm sigur că o să facem ceea ce ne-am propus să facem. Nu ne așteptăm la surprize care să ne forțeze să întrerupem gestul operator“, a spus chirurgul.
Cu toate că atmosfera este relaxată, concentrarea este atât de mare, încât nici nu se pune problema ca vreun membru al echipei să părăsească sala înainte de finalizarea procedurii. „Niciodată nu ieșim din sala de operație, indiferent cât de lungă e intervenția. Suntem prezenți în sală nonstop, trup și suflet, de la început până la sfârșit. Chiar am fost curios odată să văd ce se întâmplă cu corpul meu după o intervenție cum a fost aceasta, de peste șase ore. M-am cântărit înainte de operație, iar când am ieșit din sală eram cu două kilograme mai ușor“, zâmbește dr. Dima.
