Val de îngrijorare, în ultimii ani, în rândul medicilor cardiologi, care avertizează că vârsta producerii infarctelor scade impresionant. Dr. Daniela Iuonaș, din cadrul MedLife Timișoara, atrage atenția asupra faptului că din ce în ce mai multe persoane aflat în jurul vârstei de 30 de ani suferă un atac de cord, situație care acum un deceniu constituia excepție:
„Un rol îl poate avea atât creșterea nivelului de colesterol, cât și stresul. Vedem din ce în ce mai mulți tineri cu valori impresionante ale colesterolului, de 2-3 ori mai mari decât normalul. Creștere pe care o punem pe seama reducerii calității alimentelor, a reducerii consumului de legume și fructe, iar, pe de altă parte stresul, iureșul în care trăim zi de zi, lasă urme adânci. Iar tinerii sunt foarte greu de convins să își schimbe stilul de viață și să înceapă un tratament cât încă sunt în faza de prevenție. Și aici e o problemă majoră în momentul de față.”
Și de parcă nu ar fi fost de ajuns, medicii se confruntă și cu o complianță extrem de scăzută la tratamentul cu statinedin cauza dezinformărilor, spun ei, a ideilor vehiculate în mediul online potrivit cărora acestea ar fi toxice și ar afecta întotdeauna ficatul, ar crea dependență sau ar provoca cancer. Toate aceste teze plantează îndoiala în mintea pacienților, care dezvoltă reticență față de acest tratament, spune cu regret specialista: „Statinele sunt sigure, sunt medicamente folosite de zeci de ani, care și-au dovedit eficiența și toleranța și care și-au dovedit efectul protector și scăderea impresionantă a numărului de infarcte. Și când vorbim de un pacient de 30-35 de ani, care are toată viața înainte, e trist. Și fix ei sunt cel mai greu de convins, chiar și după un eveniment cardiovascular major.”
Desigur, continuă medicul, ca orice medicament, și acestea au reacții adverse. Motiv pentru care pacienții sunt monitorizați în permanență, iar toleranța este verificată atât la nivelul ficatului, cât și la nivel muscular. „Primul mesaj care se transmite în farmacii este că tratamentului cu statină trebuie alăturat un protector hepatic. În acel moment, omul deja are un mare semnal de alarmă, dacă din farmacie i-au spus că trebuie. Și aici, noi, medicii, trebuie să fim foarte atenți și cu un pas înainte: să le explicăm oamenilor înainte de a ajunge în farmacie că știm ce înseamnă statina și îi urmărim, astfel încât să fie în siguranță. Pentru asta trebuie să existe dialog și încredere între medic și pacient.”
Când și în ce context se poate renunța la statine
Durata unui tratament cu statine depinde de factorii care au dus la creșterea colesterolului. Întrucât nu doar greșelile de alimentație pot duce la această creștere, ci și stilul de viață dezordonat și agitat, somnul insuficient și stresul foarte mare. Odată acestea remediate și introdusă activitatea fizică, colesterolul poate reveni la normal, iar tratamentul cu statină poate fi redus sau chiar exclus. La fel și în cazul patologiilor asociate, cum ar fi tulburările endocrinologice sau tratamentul cu corticosteroizi, care pot duce, și ele, la creșterea colesterolului.
„De ce este important să nu lăsăm aceste niveluri mari de colesterol? Pentru că este un efect cumulat. Când prinde o leziune la nivelul vasului de sânge, acest colesterol crescut pătrunde în peretele lui, formând plăci. Acestea, odată depuse, nu mai dispar. Nu există medicamentul miraculos care să le îndepărteze. Și atunci încercăm să reducem cât mai mult expunerea la niveluri mari de colesterol. În plus, statinele au și efect direct pe placa de colesterol, pe care o reduc în dimensiuni și o cicatrizează, iar aceasta nu mai crește. Astfel, scade foarte mult atât riscul de accident vascular cerebral, cât și de infarct miocardic.”
Este, așadar, absolut esențial ca pacienții să înțeleagă ce au de înfruntat, continuă medicul, care povestește cu tristețe despre cazul unui domn puțin trecut de 60 de ani ce suferea de o insuficiență cardiacă severă și care a refuzat spitalizarea, precum și continuarea investigațiilor și a tratamentului, alegând să renunțe la lupta pentru viață. Iar aceste situații trebuie cu atât mai mult să-i facă conștienți pe medici de importanța explicațiilor și a timpului petrecut cu pacienții: „Medicina trebuie făcută doar din pasiune. Nu se poate face dacă nu există sentimentul și dorința de a-i ajuta pe ceilalți. Nu este o meserie pe care să o facem pentru că se câștigă bani. Pentru a fi făcută cum trebuie, necesită pasiune, sacrificii și dragoste față de ceilalți oameni. A ajuta un pacient nu înseamnă doar cele 20 de minute din cabinet; înseamnă răbdare, înțelegere, explicații, înseamnă a da o direcție – nu poți să-i spui omului «îmi pare rău, nu ține de mine, la revedere». Îi recomand un coleg și apoi comunic cu acel coleg, trebuie completat puzzle-ul.”
Timpul petrecut cu pacientul și explicațiile concrete pot salva vieți
În acest context, al comunicării, dr. Daniela Iuonaș povestește despre momentele în care și-a însoțit o persoană dragă, cu o problemă oncologică, în circuitul diagnosticării. Și a realizat cât de dificilă este încă, în România, gestionarea cancerului: „În primul rând, este o problemă de sistem pe partea de diagnostic, pentru că nu există centre în care toate investigațiile să fie făcute într-un singur loc. Pe de altă parte, colegii de pe oncologie sunt supra-solicitați. Nu au timp să stea cu fiecare familie, cu fiecare pacient, să le explice pașii care trebuie făcuți și de ce trebuie făcuți acei pași, mai ales în contextul în care unele proceduri implică costuri mari. Iar pacientul și familia lui trebuie să înțeleagă de ce acestea sunt absolut necesare pentru diagnostic, stadializare și tratament. Dacă nu eram medic, mi-ar fi fost dificil să urmez și să înțeleg planul de diagnostic și protocoalele impuse de Casa de Asigurări de Sănătate – practic birocrația din spatele acestor investigații. Plus că, în iureșul consultațiilor, uităm ce ni se spune în cabinet, deci pașii care sunt de urmat trebuie notați.”
Deși a avut ocazia să lucreze în secții mari de cardiologie din Franța, unde a întâlnit o patologie vastă și a avut parte de profesori extraordinari, dr. Daniela Iuonaș a ajuns la concluzia că nicăieri nu-i ca acasă. Chiar dacă sora și cumnatul ei au rămas acolo, dr. Iuonaș a ales România și românii, pentru că vrea să pună umărul aici la construcția unui sistem ca acolo. Iar una dintre bazele care trebuie solidificate este reprezentată de suportul psihic al unui pacient pus în fața unui diagnostic, indiferent de gravitatea acestuia, pentru că frica, anxietatea și, deseori, depresia sunt cel mai greu de gestionat. Iar în aceste situatii, este greu să mai găsești curajul de a lupta, de a merge mai departe.
***
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.
