Timpul! Cel mai mare aliat al afecțiunilor și cel mai mare dușman al sănătății. Aceasta este concluzia care se poate trage după orice discuție cu un medic bun, confirmată și de dr. George Muntean, specialist în oftalmologie la Spitalul MedLife Humanitas, din Cluj. Deși foarte tânăr și încă la început de drum, doctorul Muntean poate spune cu mâna pe inimă că mulți dintre pacienții cu tumori oculare care i-au trecut prin mână ar fi putut scăpa mult mai ușor de probleme dacă s-ar fi prezentat mai devreme la doctor:
„Foarte multe dintre cazurile pe care le văd sunt de oculo-plastică: tumori la nivelul pleoapei – pleoapă «căzută», ori inversată spre interior sau exterior, tumori la nivelul orbitei; deci cazuri cu rezolvare mai complexă. Iar cea mai mare problemă pentru pacienți și provocare pentru noi, ca medici, este că aceștia vin foarte târziu la doctor și multe probleme care ar putea avea soluții foarte simple la debut – multe tumori la nivelul pleoapei, de exemplu, ar putea fi excizate și pleoapa închisă fără altă reconstrucție – ajung în situația în care tumora cuprinde toată pleoapa inferioară și atunci trebuie excizată în întregime. Astfel, este nevoie de reconstrucție atât în ceea ce privește pielea, cât și mușchiul orbicular și structura de rezistență, mucoasa de la nivelul pleoapei… Așadar, aceasta este problema, că lasă să treacă prea mult timp, până în momentul în care se complică lucrurile și nu mai au de ales.
Tumorile la nivelul pleoapei, completează medicul, sunt întâlnite, de obicei, la persoanele mai în vârstă, care au petrecut mult timp sub soare – cu alte cuvinte, principalul factor declanșator sunt radiațiile UV. Astfel, crema cu factor de protecție aplicată inclusiv la nivelul pleoapelor și pe tot parcursul anului (nu doar vara), dar și pălăriile joacă un rol important în ceea ce privește prevenția.
Partenerul ideal în sala de operații – fratele mai mare
George Muntean s-a născut și a crescut într-o familie de medici: bunicul, părinții și chiar fratele mai mare – cu toții au urmat calea medicinei. Deși în primii ani de liceu s-a orientat către informatică, apoi arhitectură, a ales până la urmă medicina. Iar spre finalul facultății a optat pentru oftalmologie, atras fiind atât de partea medicală a specialității, cât și de posibilitatea de a efectua intervenții chirurgicale.
Astfel, a ajuns astăzi să intre în sală alături de fratele său, chirurgul plastician Maximilian Muntean: „Colaborăm pe cazurile de oculo-plastică: chirurgie la nivelul pleoapei, la nivelul orbitei, când este vorba despre afecțiuni care necesită atât cunoștințe oftalmologice, cât și de chirurgie plastică. Și mi se pare că ne completăm unul pe altul, e o parte chirurgicală care mă atrage.”
Deși îi place ceea ce face, trăiește cu regretul că acești pacienți, ajunși la el după ani de zile de la apariția tumorii, ar fi putut beneficia de un tratament mult mai simplu dacă ar fi venit la timp: „Tumorile de la nivelul pleoapei invadează orbita și țesuturile și, de multe ori, nu se mai poate îndepărta doar tumora, ci și ochiul și conținutul orbitei. Iar, din păcate, în ultimul timp, au fost destul de multe cazuri de acest gen. Și chiar dacă operațiile sunt impresionante, tumora ajunge în sinusuri, apoi spre sistemul nervos central dacă nu se intervine. Așadar, chiar dacă operația este neplăcută, pacienții ajung să înțeleagă că este singura soluție pentru a le salva viața. Împreună cu fratele meu am avut numeroase astfel de intervenții și, deși pacienții nu mai au efectiv pleoapa de dinainte de intervenție, ei funcțional se simt bine, iar rezultatele sunt spectaculoase.”
Nu doar operația este neplăcută, dar și transmiterea veștii pierderii ochiului, care trebuie dată cu mare grijă, spune medicul: „Nu este ușor să dăm astfel de vești și încercăm să discutăm progresiv cu pacienții, să-i pregătim cumva. Încercăm să le explicăm, să înțeleagă exact care este problema. Deci, totul se întâmplă treptat, pe etape. Este foarte greu de auzit că urmează să-și piardă ochiul, iar ce putem face este să-i încurajăm și să-i facem să înțeleagă că e spre binele lor, chiar dacă e o situație complicată. Cu toate acestea, cu proteză, fie ea de orbită sau oculară, pacienții pot duce o viață bună.”
Iar acest tip de abordare și de atitudine i se pare caracteristica definitorie a unui medic bun. Și el, în calitate de pacient la rândul lui, și-ar dori să fie tratat astfel: „Pe lângă medici, trebuie să fim și oameni: să gândim logic și calculat, dar după ce ne uităm pe rezultate și terminăm consultația trebuie să trecem din modul de «mașinărie» în cel în care putem discuta cald și asculta pacientul. Și cred că de multe ori este dificil. Eu am văzut în familie ce înseamnă să fii un medic bun – aceștia știu să vorbească cu pacienții, să le ofere încredere și siguranță. Și eu, când merg la un medic, am nevoie de cineva care să mă facă să mă simt în siguranță, să simt o conexiune și, pe lângă discuția medic-pacient, să simt că e o persoană căreia îi pasă de mine.
Cizmarul fără cizme și oftalmologul cu ochelari
Primul lucru care îți sare în ochi atunci când te vezi cu oftalmologul Muntean sunt chiar ochelarii, pe care îi poartă cu mândrie. Suferă și el, la rândul lui, de astigmatism. Îngrijorat, însă, de faptul că din ce în ce mai mulți copii suferă de vicii de refracție, dr. Muntean trage un mare semnal de alarmă: ecranele pot crește miopia. „Este din ce în ce mai greu să se ajungă la moderație și este de așteptat ca în 2050 jumătate din populația planetei să sufere de miopie”, avertizează specialistul.
Deși este atras de partea chirurgicală, dr. Muntean apreciază mult și partea de consultații si investigații oftalmologice. În plus, continuă să învețe și este în permanent contact cu medicii de la Institutul Oncologic cu ajutorul fratelui său, care își desfășoară activitatea chirurgicală și în cadrul Institutului, pentru a se asigura că alege cea mai bună variantă pentru pacienți.
A fost plecat chiar și în străinătate, cu bursă, tot anul V de facultate. Și s-ar mai duce, dacă ar avea ocazia, dar strict pentru experiență, ci nu de tot: „Mi s-au părut fascinante abordarea și partea practică. Studenții nu făceau stagiile practice la toate materiile în facultate, ca la noi. Acolo doar cele mai importante materii aveau și parte practică, restul erau opționale și puteai să-ți alegi. Însă la cele pe care le alegeai erai foarte implicat în activitatea clinică, aproape ca un rezident. Și aveai o perspectivă mult mai bună, pentru că ajungeai să vezi ce se întâmplă și cum merg lucrurile, de dimineață până seara. Și asta mi-a plăcut foarte mult!”
Și mai mult îi place însă viața de acasă, de care se simte foarte legat. Începând cu operațiile pe care le face alături de fratele său – și pe care le consideră un mare plus pentru pacienți – și continuând cu atașamentul față de familie – căsătorit fiind de câteva luni și dorind să devină tată.
***
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.
Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.
Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.
Află mai multe detalii despre toate serviciile pe www.medlife.ro.