Prof. Dr. Vasile Astarastoae
Am participat în perioada 2-3 iunie 2008, la Strasbourg la o dezbatere privind responsabilitatea medicala în epoca contemporana, organizata de Comitetul Director de Cooperare Juridica al Consiliului Europei.
Scopul acestei dezbateri a fost, pe de o parte sa evalueze modalitatile prin care tarile membre ale Consiliului Europei pun în practica recomandarile privind protectia drepturilor pacientilor si utilizarea cailor extrajudiciare de rezolvare a solicitarilor cetatenilor legate de conflicte juridice, iar pe de alta parte sa analizeze noilor elemente privind raspunderea profesionala medicala, elemente determinate de progresul stiintific si tehnic.
Dezbaterile au relevat cateva puncte principale. Printre acestea s-au numarat preocuparea majoritatii statelor membre (mai ales cele la vest de granita României) de a gasi caile cele mai rapide pentru a acoperi prejudiciul produs unui pacient în cadrul activitatilor medicale. În acest sens, pentru tari precum Franta, Suedia, Norvegia, Finlanda, Germania nu are importanta daca prejudiciul produs este urmare a unei greseli medicale sau a functionarii defectuoase a sistemului de sanatate. Ancheta care se desfasoara este doar pentru stabilirea întinderii prejudiciului si, indiferent daca acesta este urmare a unei greseli, erori, accident neimputabil sau reactivitate particulara a organismului pacientului, se plateste indemnizatie sau despagubire. În acest mod, medicul este exclus din ecuatie si lasat sa `si desfasoare în liniste activitatea.
O alta problema analizata este cea a rezolvarii majoritatii conflictelor generate de actul medical de regula pe cale extrajudiciara (prin mediere de catre organisme calificate în acest sens) si, doar ca o exceptie, `n instanta, atunci cand se considera ca abatarea medicului este cu intentie si ar putea fi, deci, o infractiune. Statisticile au aratat ca cetatenii prefera calea extrajudiciara pentru ca tribunalele rezolva o asemenea situatie într-un interval de 3-4 ani, timp prea îndelungat pentru cel pagubit, la care se adauga cheltuielile mari cu avocatii si expertii.
S-a constatat ca tehnologizarea în medicina conduce la cresterea numarului incidentelor, accidentelor si/sau a erotilor si de aceea accentul trebuie pus pe masuri institutionale de profilaxie si nu pe culpabilizarea corpului medical. Erare humanum est trebuie acceptat si în profesia medicala. În toate tarile vestice (fie ca sunt sau nu membre UE), cuvantul de ordine este „nu blamati doctorii!” S-a subliniat în numeroase randuri ca o presiune pusa pe corpul medical este în dezavantajul pacientilor.
Cu tristete am remarcat ca în România dar si în alte tari fost comuniste nu exista organisme de mediere si ca accentul este pus pe „pedepsirea medicilor”, dupa principiul ca trebuie sa gasim un vinovat, ca trebuie sa gasim un „acar Paun”. În pauza, unul dintre raportori m-a întrebat care este cauza pentru care în acest domeniu România este „o tara barbara”. Nu am vrut sa-i dau un raspuns pentru ca ar fi trebuit sa vorbesc despre incompetenta si suficienta politicienilor, despre iresponsabilitatea majoritatii mass-mediei si despre goana dupa senzational. Sper aceste concluzii formulate ale dezbaterii Comitetului Director de Cooperare Juridica al Consiliului Europei la care a participat si reprezentantul orficial al României din partea Ministerului Justitiei sa se materializeze în acte legislative care sa aduca si în România mesajul Consilului Europei: „Nu blamati doctorii”!
