Petre Barbu (Adevarul)
Spitalul a devenit generatorul ideal de rating pentru televiziuni. In ultima vreme, o ţintă vânată cu insistenţă de presa noastră este sistemul sanitar. Se prezintă cu fervoare şi pasiune cazuri în care pacienţii au căzut victime ale erorilor şi indolenţei cadrelor medicale. Impactul emoţional la public este asigurat şi devastator.
Dacă ştirea tv este dublată şi de o dezbatere, cu invitaţii care se acoperă unul pe altul, atunci revolta împotriva oamenilor din sistemul sanitar ne întunecă minţile.
Ne amintim de căderea psihică pe care am făcut-o cât am stat la căpătâiul celor dragi, de plicurile pregătite pentru medic, pentru anestezist, de indolenţa asistentelor, de mâncarea proastă şi de tomograful stricat. Atunci, avem impulsul de a lua cu asalt spitalul, să-i dăm foc şi să tragem o brazdă cu plugul.
Dezbaterea tv se încheie, dar depresia persistă. Ziariştii şi-au făcut datoria, au relatat adevărul şi „au tras semnalul de alarmă”. Toată lumea e mulţumită că a apucat să spună ceva în timpul stabilit de producător…
Ştirile despre sistemul sanitar seamănă cu cele care au drept subiect un accident de circulaţie: şoferul beat şi mortul. Cel din urmă nu mai poate vorbi. Sunt croite pe principiul jurnalistic „tragi şi fugi”. Dacă pentru românii obişnuiţi, spitalul este locul în care fac depresii, pentru televiziuni, acesta a devenit generatorul ideal de emoţii şi, implicit, de rating.
Medicii protestează timid la acest tratament: presa caută senzaţionalul, ne vânează erorile, nu face diferenţa între tarele sistemului în care ne facem meseria şi greşelile individuale, dezinformează!… Nimic nou despre presă.
Încet-încet, doctorii şi asistenţii au devenit personajele negative din viaţa românilor. Îi acuzăm la grămadă de corupţie, indolenţă şi incompetenţă. Le aplicăm sentinţe categorice. (Oare avem competenţa de a-i judeca profesional?) Vrem să se comporte ca nişte supereroi, care să se sacrifice pentru sănătatea noastră.
Uităm, însă, că şi ei trăiesc în România, că salariul lor este mâncat de inflaţie, că au insomnii, că-şi doresc o vacanţă la bulgari, că au rate la casă şi mese neregulate. Începem să-i privim ca pe nişte vampiri care „sug” ultimii bănuţi ai nefericitului pacient.
Sistemul sanitar este oglinda societăţii româneşti: prost construit, ros de interese şi ineficient. Dar oamenii din acest sistem nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât alţii. Sunt mai expuşi durerii şi suferinţelor. În plus, faptele lor sunt o carne bună pentru tunurile media.
Sursa: Adevarul, 19 iulie 2008
