Cele mai multe afecțiuni ce necesită intervenții de chirurgie toracică sunt reprezentate de neoplasmul bronhopulmonar, tumorile mediastinale sau diverse afecțiuni ale esofagului.
Tehnicile anestezice în chirurgia toracică sunt mai dificile decât cele din anestezia generală, necesitând atenție sporită și o monitorizare mai amplă pe parcursul intervenției. Și asta pentru că în timpul anesteziei se folosesc sonde speciale pentru intubatia selectivă (este un tip special de anestezie care permite “dezumflarea” plămânului asupra căruia are loc intervenția, oferind chirugului toracic nu doar un spațiu mai mare de “lucru”, ci și făcând mai ușoară operația prin “oprirea” plămânului care este supus intervenției).
Această intubație selectivă permite, practic, ventilația individuală a fiecărui plămân în parte. Un alt element care ridică gradul de dificultate pentru medicul anestezist îl reprezintă poziția pacientului, în decubit lateral, pe parcursul intervenției chirurgicale.
Procesul de intubație orotraheala, în cazul anesteziei unipulmonare, este mai complex, sondele care sunt special destinate acestui tip de intubație având un calibru mai mare decât cele folosite în mod uzual.
Intubatia se realizează, de obicei, prin metode de laringoscopie clasică ori, dacă este posibil, prin videolaringoscopie. O altă metodă este cea fibrooptica prin care pozitonarea tubului endobronsic este vizualizată direct cu ajutorul unei camere de mici dimensiuni.
