Pe măsură ce îmbătrânim, cei mai mulți dintre noi tindem să nu mai acordăm atenție muzicii noi și să rămânem cu melodiile din trecut, catalogându-le ca fiind muzica adevărată. Chiar o fi muzica din trecut mai de calitate sau este doar o percepție a creierului nostru, care refuză să se mai deschidă?
Cercetătorii explorează motivul pentru care ne restrângem orizonturile pentru a explora muzică nouă pe măsură ce îmbătrânim, adăugând că ascultarea de piese noi poate ajuta la crearea de noi legături de memorie și poate chiar ajuta la experimentarea de noi plăceri.
Potrivit unei estimări a Federației Internaționale a Industriei Fonografice, o organizație care reprezintă industria muzicală internațională, oamenii din întreaga lume petrec în medie 20,1 ore pe săptămână ascultând muzică, în creștere de la 18,4 ore în 2021.
Acum, avem mai multe modalități de acces la muzică decât oricând în istorie și o lume întreagă de stiluri nefamiliare de explorat, iar specialiștii susțin că emoția de a descoperi melodii noi și sunete noi poate îmbogăți oamenii de toate vârstele.
Și totuși…de cele mai multe ori, nu se întâmplă acest lucru.
Disponibilitatea noastră de a explora muzică nouă sau necunoscută scade odată cu vârsta.
Academicienii folosesc termenul „open-earedness” pentru a descrie disponibilitatea noastră de a explora muzică nouă și se pare că, de-a lungul vieții noastre, această disponibilitate crește și scade.
Până în jurul vârstei de 11 ani, copiii sunt, în general, bucuroși să asculte muzică necunoscută. La începutul adolescenței se observă deja o reducere a deschiderii, dar este însoțită de o creștere intensă a interesului pentru muzică în general. Deschiderea de spirit crește ușor la vârsta adultă tânără, apoi scade pe măsură ce îmbătrânim.
Un studiu major din 2013, care a implicat peste 250.000 de participanți, a confirmat aceste comportamente în schimbare. Acesta a arătat, de asemenea, că semnificația pe care o atribuim muzicii după adolescență scade, iar cantitatea de muzică pe care o ascultăm se reduce de la un punct maxim de 20% din timpul nostru de veghe în timpul adolescenței, la 13% la vârsta adultă.
Schimbarea priorităților
Cercetătorii au teorii diferite, dar în general complementare, pentru a explica aceste tendințe la nivelul populației. Unii interpretează declinul observat în ceea ce privește implicarea în muzică în termeni de maturizare psihosocială.
Adolescenții folosesc muzica ca un marker de identitate și se angajează cu ea pentru a naviga în cercurile sociale. Adulții și-au dezvoltat personalitățile și au stabilit grupuri sociale. Ca atare, motivațiile pentru a asculta muzică nouă sunt mai puține.
Aceiași cercetători indică schimbările legate de vârstă în ceea ce privește acuitatea auditivă – în special scăderea toleranței la sunetele puternice și de înaltă frecvență – ca fiind una dintre cauzele reducerii interesului pentru muzică nouă pentru unele persoane.
O explicație pentru reducerea consumului de muzică în funcție de vârstă presupune pur și simplu că adulții încărcați de responsabilități ar putea avea mai puțin timp discreționar pentru a-și explora interesele muzicale decât persoanele mai tinere.
Unii cercetători se întreabă dacă există o legătură directă între scăderea ratei de consum de muzică nouă și creșterea intoleranței muzicale.
Alții se opun folosirii vârstei cronologice ca predictor al stagnării gusturilor muzicale fără a lua în considerare mai întâi diferitele moduri în care procesăm și folosim muzica de-a lungul vieții noastre. Adolescenții tind să fie foarte conștienți de ceea ce ascultă. Adulții care folosesc muzica ca motivație sau ca acompaniament pentru activități precum exercițiile fizice sau sarcinile mărunte pot fi mai puțin conștienți de măsura în care ascultă de fapt muzică nouă.
Dar există un consens asupra faptului că este foarte probabil ca gusturile oamenilor să le fie modelate de muzica pe care o întâlnesc pentru prima dată în adolescență.
Adolescența modelează gustul muzical în primul rând pentru că creierul nostru este dezvoltat până la punctul în care putem procesa pe deplin ceea ce auzim și, în al doilea rând, pentru că emoțiile accentuate ale pubertății creează legături puternice și durabile de memorie.
Coloana sonoră a vieții noastre
Neuroștiința ne oferă câteva informații fascinante despre cum și de ce se dezvoltă gusturile noastre muzicale. Știm, de exemplu, că bebelușii manifestă o afinitate pentru muzica pe care au auzit-o în uter.
De asemenea, gustul muzical se reduce la familiaritate. În cartea sa „This is Your Brain on Music” neurologul Daniel Levitin scrie: “Atunci când iubim o piesă muzicală, aceasta ne amintește de alte muzici pe care le-am ascultat și activează urme de memorie ale unor momente emoționale din viața noastră”.
Ceea ce noi considerăm a fi „gustul” nostru este pur și simplu o reacție de dopamină care rezultă din tiparele pe care creierul nostru le recunoaște și care creează așteptarea plăcerii pe baza plăcerilor din trecut. Atunci când încetăm să ascultăm în mod activ muzică nouă sau necunoscută, legătura dintre modelul muzical și plăcere este întreruptă.
Poate fi nevoie de un deceniu sau două pentru a ajunge acolo, dar rezultatul este că, în cele din urmă, „muzica tinerilor” va fi alienantă și nu va aduce nicio plăcere.
Așadar, suntem oare condamnați la obsolescență muzicală pe măsură ce îmbătrânim? Nici pe departe… Cercetările recente sugerează că gustul muzical nu trebuie să se deterioreze, ci poate continua să se dezvolte pe parcursul vieții noastre.
Deschiderea orizontului
Iată câteva sfaturi dacă doriți să vă antrenați gustul muzical pentru a vă extinde dincolo de muzica favorită a tinereții:
1. Cultivați diferite moduri de ascultare, inclusiv în contexte formale (concerte), concentrate (solitare), ocazionale (ca acompaniament la alte activități) și sociale.
2. Faceți din ascultare o obișnuință.
3. Fiți curioși în legătură cu ceea ce ascultați. Vă puteți ajuta creierul să își formeze noi tipare, dacă știți ceva din povestea din spatele muzicii.
4. Fiți răbdător și perseverent. Nu presupuneți că, dacă nu vă place imediat o piesă necunoscută, nu merită să o ascultați. Cu cât ascultați mai mult, cu atât creierul dvs. va fi mai priceput în a declanșa un răspuns de plăcere.
5. Găsiți un prieten care să vă dea recomandări. Există o șansă bună să ascultați muzică sugerată de cineva pe care îl apreciați și admirați.
6. Continuați să ascultați muzica pe care o iubiți, dar fiți dispus să vă revizuiți convingerile de mult timp, în special dacă vă descrieți gusturile muzicale în sens negativ (cum ar fi „urăsc jazz-ul”); este probabil ca aceste atitudini să vă înăbușe bucuria.
7. Nu vă simțiți obligat să țineți pasul cu noile tendințe muzicale. Avem 1.000 de ani de muzică de explorat.
