dr. Constantin Carstea, vicepresedinte CMR
Interdisciplinaritatea – problema de principiu pentru eficientizarea colaborarii intre medicina de familie, specialistii din ambulator si cei din unitatile medicale cu paturi.
Incercarile de reformare a sistemului medical romanesc incepand cu 1990, n-au reusit sa ordoneze sistemul de servicii medicale desi declarativ mai ales preelectoral, toti politicienii au defilat cu stindardul grijii pentru imbunatatirea calitatii serviciilor medicale si accesului pacientilor la aceste ingrijiri pe baza apartenentei la sistemul Asigurărilor Sociale de Sanatate.
in dezordinea generala creata, medicii preocupati de supravietuire profesionala, stresati de responsabilitatile tot mai mari pentru actul medical au inceput sa caute solutii tot mai originale pentru rezolvarea problemelor respective.
Cadrul legislativ instabil, intr-o continua si ametitoare modificare determinata mai degraba de interese de grup decat de eficientizarea sistemului, a creat dificultati majore privind responsabilizarea si motivarea medicilor in raport cu actul medical.
in locul unei abordari coerente si continue a problemelor de sanatate cu care se confrunta pacientii se constata tot mai adesea o fragmentare, chiar fracturare a acestui proces minimalizand sansele de rezolvare a problemelor.
„Poarta de intrare”, in sistemul de servicii de sanătate este pentru toti pacientii, medicina de familie. Cel putin declarativ pentru ca in fapt nu exista o ingradire, imprejmuire sau cum am mai putea sa imaginam un sistem care sa aiba nevoie de o „poarta”. Aceasta poarta ar fi avut rostul de inregistrare a solicitarilor de servicii de sanatate, de rezolvare a acestor solicitari pe masura competentelor privind complexitatea problemelor respective si directionare cat mai precisa catre esaloanele de specialitate de ambulator, spitalicesti, etc.
Un minim de reglementari privind colaborarea intre medici sunt mentionate atat in Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din Romania cat si Contractul-Cadru si Normele de aplicare in cadrul Sistemului Asigurarilor Sociale de Sanatate si se refera la: consultul interdisciplinar, efectuarea actului medical la nivelul de competenta respectiv, finalizarea actului medical, etc.
Fiecare medic ce a venit in contact cu o problema de sanatate a unui pacient finalizeaza actul medical pana la nivelul său de competenta. Aceasta inseamna ca medicul care a primit pacientul va `ntreprinde tot ce este necesar pentru stabilirea diagnosticului, inclusiv trimiterea la investigatii si interpretarea lor, atitudinea terapeutica, prescriptia de medicamente in regim gratuit sau compensat, eliberarea de concedii medicale, etc, adica finalizarea actului medical.
Scrisoarea medicala adresata medicului de familie sau altui medic in scopul ingrijirii cat mai eficiente a pacientului trebuie sa devină ceea ce este in toata Europa si nu numai, un mijloc de colaborare si comunicare intre medici si nu o modalitate de transfer de responsabilitati asa cum de altfel este precizat in Codul Deontologic si Regulamentul CMR.
Libertatea de exercitare a profesiei este un drept al fiecarui medic cu drept de practica medicala, la fel de adevarata fiind si responsabilitatea ce trebuie asumata.
Din pacate, in practica si la momentul actual se intampla foarte des ca unii medici sa realizeze consultatia ca prim gest al unui act medical facand doar recomandari si nu trimiteri pentru investigatii, prescriptii de retete in regim gratuit sau compensat, eliberare de concedii medicale, etc., transferand de obicei medicului de familie aceste responsabilitati.
Este gresit inteles si promovat chiar de MSP ca schema terapeutica propusa prin „Scrisoarea medicala” este obligatoriu de pus in practica de catre medicul de familie.
Se intalnesc adesea sitiatii in care acelasi pacient se prezinta la medicul de familie cu mai multe scheme terapeutice pentru aceeasi afectiune in aceeasi luna, scheme stabilite de medici diferiti ca urmare a liberei adresari a pacientului, din proprie initiativa, la mai mai multi specialisti. Nu este deloc greu de inteles ca este absolut necesara asumarea alegerii unei conduite terapeutice de catre medicul de familie.
Din pacate teama de asumare de responsabilitate la nivelul medicului de familie care crede ca se poate ascunde in spatele „scrisorii medicale”, coroborata cu graba, superficialitatea, necunoasterea regulilor sau ignorarea lor privind deontologia profesiei, face ca dezordinea din sistemul medical sa se adanceasca iar pierderile vor fi pentru toti.
Pe de alta parte raspunderea pentru modul de gestionare a serviciilor medicale in cadrul sistemului Asigurarilor Sociale de Sanatate ramane si-l face vulnerabil si santajabil pe fiecare din cei ce ignora regulile respective.
Am scris aceste randuri cu convingerea slujirii „mai binelui” pentru noi toti si pentru fiecare dintre noi.
