Nu exista dezbatere privind sistemul de sanatate, nu exista motivare a politicilor de sanatate în care decidentii, politicienii, ziaristii, liderii de opinie si nu în ultimul rând medicii sa nu aduca constant un argument cu o puternica încarcatura demagogica si populista.
Este vorba despre interesul pacientului / cetateanului. Cel mai ades însa pacientul / cetateanul nici nu a fost întrebat. La fel de frecvent se uita ca în actul medical exista totusi si o relatie între doi parteneri: medic si pacient.
Medicina moderna se caracterizeaza prin câteva elemente. Tendinta decidentilor de a rationaliza fondurile alocate functionarii sistemului sanitar si de aici presiuni asupra medicilor, tendinta medicilor de a fetisiza actul tehnic si de a omite elementele etico-psihologice, interesele majore comerciale ale marilor corporatii si nu în ultimul rând presiunea progresului tehnic.
Adoptarea progresiva a noilor tehnologii în practica medicala curenta, impune modificari la nivel individual si social: schimbari în modul de viata, în reprezentarile despre maternitate si familie, în conceptul de boala, etc. Încet, încet, pacientul devine din subiect un simplu obiect a unei activitati sociale.
Ar putea supravietui relatia medic pacient nevoilor moderne? Conteaza aceasta cu adevarat? Si mai ales pentru cine ?
Conteaza. Si pentru medici si pentru pacient.
Eurobarometrul pe anul 2006 a relevat un rezultat surprinzator. Pentru România 77% din populatie si-a exprimat încrederea în medici în timp ce doar 16% au încredere în politicieni si guvernanti. Aceasta în conditiile în care în acelasi an am asistat la o campanie nemaiîntâlnita împotriva medicilor. Prin aceasta optiune pacientii au transmis un mesaj clar catre medici: „nu va lasati impresionati de ce spun altii, important este ce spunem noi”. La acest strigat mut, la aceasta solicitare de reîntoarcere la relatia autentica, umana între medici si pacienti, la aceasta încredere, ramâne sa raspunda medicii.
Materialul a fost publicat in numarul 7 al revistei Medica
